La revedere, Munichenule-Oras !

      Cica doi cocosi merg la alimentara ca sa vada puicute goale. Numai daca ar fi atat de simplu si pentru noi. Clipele pana la plecarea din orasul Siemens se scurg de pe ceas precum berea din pahar in stomacul meu de turist. Alternez intre melancolie si tristete, dar imi revin repede ca un zmeu-balaur ceea ce sunt si imi mai deschid o bere alba nefiltrata. Le propun colegilor sa bem si noi ceva in ultima zi de stat in Germania, propunere care trece unanim la stadiul de proiect (lucru care ma amuza cumplit, gasindu-l extrem de cotidian pe durata sederii noastre in Nemtia). Deschidem televizorul ... evident pe fotbal ...

Going insane while watching a great football game is a sign of mental health.

      
      Ma decid la a X-a bere (unde X ia valori intre 10 si Limita din bere [unde bere tinde la infinit]) sa ma reintorc in tara si sa cumpar un hectar de pamant pe care sa plantez hamei. Bunicul meu facea o chestie extraordinara cu perii lui din curte. Atunci cand para (ca fruct) era cat un deget mic, introducea o sticla (din sticla de sticla) peste para respectiva. Ulterior para crestea si devenea prea mare pentru a mai putea iesi din sticla. La culesul roadelor, bunicul inunda sticla cu tuica de prune. Aspectul final era o adevarata opera de arta. Cam asa ceva ...

Rainbows are God's way of reminding us that beauty is an optical illusion.

      Doresc ca pe fiecare fir de hamei de pe hectarul meu (inca mental) sa pun invers o sticla goala de bere. Sa cresc hamei direct in sticla cu hamei frumos-fermentat. Ideea ma duce lesne de inteles cu gandul la bere, motiv pentru care decid sa-mi mai aprind una si sa o las sa-mi linisteasca sufletul meu de turist insetat, dar zmeu-balaur. Ma enerveaza la culme fraza de tipul: "Si maine e o zi !". Nu ! Azi e o zi ! Poate ultima ! Si poate n-am baut destula bere. Ma grabesc sa o termin pe cea inceputa ca sa-mi mai deschid una.

Never get into a pissing match via e-mail. If he forwards, you lose.

When a man meets another man, bonding begins when they both say things they hope no one else hears.

      Batranica zambitoare, tipul extrem de fumator, portarul zambitor, chelnerita frumoasa si indianul cantator de pe holurile cladirii Siemens imi vor ramane mereu in amintire ca un reper de normalitate, civilizatie si trai implinit. Inevitabil, acest oras m-a invatat multe, asa ca decid sa-l stimez si sa raman pentru el bland, ferm si demn. Cu siguranta nu m-am nascut in locul potrivit, dar acest aspect decid sa nu ma necajeasca si sa-l consider doar o "incercare" din care cu siguranta am multe de invatat. Inchin o bere pentru nemti, orasul lor deosebit si toate lucrurile bune si frumoase din aceasta lume. Ia priviti o bicicleta de om care are de carat un contrabas ...

      Prefer sa nu ma simt trist pentru ca excursia mea de turist cu suflet de hamei s-a incheiat, in schimb decid sa ma bucur de experienta si sa privesc la viitorul care desi nu suna bine (ci ocupat) in realitate tine doar de noi. Prefer sa mi-l fac vesel. Pentru ca sunt balaur-fabulos si zmeu-turist.


      Cu siguranta habar nu am cand ma voi (si daca) reintoarce pe aceste meleaguri straine, dar mult mai primitoare decat cele de acasa. Nu exista finaluri, ci doar noi inceputuri. Si fara sa vreau sa ma repet sau sa par fara inspiratie, doresc totusi sa inchid blog-ul ca data trecuta, intr-o tenta optimista, ce trebuie sa va lase in suflet un gust dulce de curcubeu proaspat si miere de unicorn alb. 

Blog Status upgraded to : Closed.

      Pentru ca ne schimbam pe zi ce trece. In fiecare moment. Si uitam mereu ceea ce am fost si uneori unde ne indreptam. No river can return to its source, yet all rivers must have a beginning.  The seed never sees the flower !

And because the world is round, don't ever lose hope !
There is always morning ... somewhere in the world !

The journey of a thousand leagues begins with a single step.
The beginning ... is always today !

Germania - Ghana [32 - 0] (scor la beri)

    
      Nemtii sunt tampiti cand vine vorba de baut bere. Adolescentul mediu din Germania, ma baga degajat sub masa cand vine vorba despre baut nectarul zeilor. In curand va incepe meciul ...

      Ne pregatim pentru meci. In sensul in care ne facem incalzirea. Eu nu mizez ca va inscrie Germania cine stie ce goluri, asa ca zmeu-prevazator ceea ce sunt, ma pilesc groaznic inainte, sa inteleg mai bine meciul. Echipa nu ma lasa mai prejos. Asadar ... pregatirile pentru meci ...

[Before]

[After]

      Coboram optimisti si usor clatinati catre terasa, unde gasim o mica peluza incinsa, in schimb racita cu multa bere. Sfinte Hamei, ce-mi place tara asta ! 

Most football teams are temperamental.

That's 90% temper and 10% mental.

      Germania castiga la beri in meciul cu Ghana. Va las in compania unei povesti vizuale a meciului in care Germania a inscris un gol spre fericirea gatului uscat al turistului cu suflet de hamei, probabil si pentru ca pozele va pot explica mai bine ceea ce eu nu cred ca imi mai amintesc foarte clar.

[Poze din Mozard Cafe] - please follow link !

When you win, nothing hurts. (Joe Namath)

Bere si vuvuzele

    
      Aleg cartofi la cuptor in detrimentul celor prajiti, pe care ii argumentez cu sos brun, dupa care ma indrept catre pestele facut la gratar pe care il achizitionez in farfurie, in cantina exagerata ce deserveste toate cladirile Siemens din jur. Evident, am cunoscut multi romani in Germania, dar episodul urmator intrece orice limita. Regasesc dupa o privire fugara exercitata la etajul 2 al "restaurantului-monstru", colegii de echipa ce luasera deja loc la masa. Ma asez langa 3 exemplare de o frumusete nemteasca rara, deschid cola (cu regret, in lipsa berii !) si purced la ingurgitarea elementelor gastronomice nemtesti, cu o furie de care Hansel si Gretel nu au fost capabili in povestea fratilor Grimm, la vederea casei din dulciuri detinuta de vrajitoarea cea rea.
      Intr-un mod normal pentru heterosexualitatea pe care o detin la purtator, privirea imi este magnetic atrasa de cele 3 elemente de o frumusete inexplicabil germana, prezente la masa noastra. Inevitabil imi scapa o fraza de tipul : "Le-as umple gura caprioarelor". Lumea rade, in timp ce venea la masa ultimul component al echipei noastre, care s-a plasat fara drept de apel langa fecioarele aducatoare de erectie naturala. Glumim, zambim si ca porci-barbati facem glume pe seama gazelelor cu aspect vizual erectil de langa noi.
      Ultimul care a comentat a fost Adi, care la ridicarea printeselor de la masa, a intrebat retoric catre el insusi: "Plecati, frumoaselor ?".

Apocalipsa !

      Cea mai hranita, buna si bine construita dintre papusi, se ridica de la masa si ne spune zambind sarcastic: "Plecam, avem de lucru !" (in cea mai romaneasca limba existenta). Adi s-a inrosit mai tare decat un rac fiert, mult mai rosu decat mine, care eram deja cu capul sub masa de rusine si contemplare introspectiva asupra spuselor mele din ultimele 20 minute. Imi amintesc vag ca am pronuntat constructii de genul : "cine nu ma inghite ... sa ma suga", sau "cred ca pe langa gura bunetei nu au reusit sa treaca multe penisuri, asta pentru ca au nimenit toate", precum si brutalul "fugiti, caci dau drumul la poolah !".
      Stiam eu ca nemtoaicele nu sunt frumoase si ar fi fost cazul sa ma prind ca nu erau de prin partea locului aceste deosebite exemplare ale regnului feminin. In schimb, de unde Sf. Hamei sa banuiesc ca erau chiar romance.

      In fiecare zi, pe metrou, ne intalnim cu aceleasi personaje dubioase. Probabil pentru faptul ca plecam de la hotel la ora fixa, luam acelasi U3 care vine cu precizie de ceas elvetian si ne plasam in primul vagon (mai aproape de iesirea catre sediul Siemens). Exista un tip foarte fumator si cand spun foarte, inseamna ca nu am vazut pe nimeni mai fumator decat el. Tipul ruleaza pe genunchi o tigara si la statia noastra se pune primul la usa cu bricheta in mana si tigara in gura. In secunda in care usile se deschid, tipul aprinde tigara. Atat de fumator e ! Mai exista o tipa usor in varsta, care nu are sprancene, iar in locul lor a desenat doua dreptunghiuri roz. Nu contest ca e nebuna, in schimb este binevoitoare si zambareata, deci i se iarta. Avem si shmekerul culeanu care vine la tricouri cu muschi, cercei in toate urechile si o arde mainstream cu iPod-ul in casca. Ceea ce e amuzant la el este ca desi vrea sa para foarte extrem, cand isi gaseste colegii, ii inbratiseaza si pupa pe ambii obraji, ca masonii sau capii mafiei italiene. Mai exista si directorul la costum care vine mereu cu trotineta. Aici nimeni nu rade de el. Metoda e eficienta, iar neamtul dezvoltat s-a prins ca exista lucruri mai bune de facut decat sa razi de altii.

      Aflandu-ma la cumparaturi in Real, purced prevazator la achizitionarea de bere in scopul partidelor campionatului mondial de fotbal cu balonul alb, gazduite prin contrast de o tara inchisa la culoare. Miercuri a jucat Germania, motiv pentru care am decis in grup sa mergem sa vedem meciul in "Cafe Mozard". Promotia serii era ca la fiecare gol inscris de Germania fiecare client primea o bere din partea casei. Desi multumit de idee, nu pot sa nu ma declar intristat ca nu exista pe langa faimoasele lanturi chinezesti de restaurante "all you can eat" si berariile "all you can drink". Mi-as fi facut abonament, precum un client fidel ce apreciaza licoarea din numai patru ingrediente. Revenind la cumparaturi, in scopul meciului, mi-am cumparat asta:

Da ! Este un bax de bere la care primesti cadou o vuvuzela.

      La intoarcere, am pozat o tanti insarcinata pe strada. Mi-a placut la nebunie tricoul, pe care va invit sa-l cititi si voi (click pentru poza mai mare).

Maine mergem la meci, deci: "Hai Germania !".

“Football players, like prostitutes, are in the business of

ruining their bodies for the pleasure of strangers”

“Some people think football is a matter of life and death.

I assure you, ... it's much more serious than that.”

Stadionul prin bere

      Berile ma poarta agale printre cladirile curate ale orasului Siemens. Intalnesc batranele zambitoare si ma oftic cu gandul la Romania, unde incepi sa incretesti fruntea la 30 de ani. That's why I drink in the morning. Cele sapte carari pe care ma intorc spre hotel, ma poarta pe aripi de hamei din bar in bar, pana la statia de tramvai. Cea gresita !

If you want to succeed, double your failure rate. (Tom Watson)

      Ma arunc nervos spre prima terasa din calea-mi si comand o bere, pentru a putea mai usor sa intru in vorba cu ospatarita cea autohtona, ca sa-mi explice de ce si cum au schimbat astia tot orasul noaptea. Tipa intelege cu greu ce vreau de la ea si dupa cateva minute se uita la mine cu o fata nedumerita (!?), vazandu-ma serios in exprimarea mea. Incepe sa rada cand se prinde ca nu glumeam si imi arata ca harta din mana mea este de Sofia, nicidecum de Munich. Sa mor daca ma prinsesem. Am crezut ca de la bere s-a deformat harta sau orasul, ... si oricum ma asteptam in mod natural sa nu mai inteleg nimic din ceea ce se petrece. In schimb asta a pus capac la tot, mai putin la berea ce imi linisteste sufletul de turist contrariat.

Obstacles are what you see when you take your eyes off the goal line. (Vince Lombardi)

      Ajuns intr-un final la hotel, dupa 3 statii (logice si acum foarte clare) de metrou (dupa amanuntita explicatie a ospataritei binevoitoare si bine dotata la bust), arunc la cos toate hartile pe care le aveam asupra mea, mai putin cele de Sofia. Imi aprind o bere si ies linistit pe balcon. Dupa 3 minute injur, intru inauntru si scot din cos hartile de Munich, aruncand inapoi in cos pe cele de Sofia. Promit sa nu mai beau in timp ce arunc chestii la gunoi sau sa discut cu fete frumoase.

Bad things are not the worst thing that can happen to us. Nothing is the worst thing that can happen to us. (Richard Bach)

      Din aceast motiv, ma intalnesc pe peronul statiei "Sendlinger Tor" cu colegii de curs, pentru a vizita "Allianz Arena".

      Impresionant monument de cultura a sportului rege, aflat la 12 Km distanta de hotelul nostru si 20 minute de mers cu metroul, arena este atat de mare incat se vede chiar si din metrou. Pe geam, in dreapta.

      Gandesc ca trebuie inventat un font pentru sarcasm. Ar ajuta mult, cel putin in domeniul transmiterii informatiei pe cale electronica sau prin traditionalul proces de tiparire. 

Leave the beaten track occasionally and dive into the woods. You will be certain to find something you have never seen before. (Alexander Graham Bell)

      Ajungem in statia de tren anexata maretului stadion sportiv cu inclinatie catre fotbal, moment in care ca turist cu suflet de hamei, imi aprind insetat o sticla de "Kaiser Krone - Premium Pils" si declar prin gard: 

      Stationul magnific ne intampina cu marimea lui colosala, dar lipsit de berea atat de trebuincioasa turistului calator si balaur ca mine. Intrarea in stadion se ofera complet restrictionata la ora la care am ajuns noi acolo. In schimb spre deosebire de Arca lui Noe, locatia poate sa gazduiasca cate doua exemplare din fiecare specie.

      Pe langa parcarea de un impresionant prost-gust (in sensul de foarte mare) care se aliniaza la 500m de stadion in toate directiile, monumentul este echipat cu o parcare subterana asa cum nu se face pe la noi:

      Sportul rege prezinta aparent o mare importanta pentru neamtul din Munich, astfel incat fiecare detaliu este exhaustiv dezvoltat. Deci, stadion ! Imi aduc amuzat aminte de coloseumurile din Roma antica, atunci cand pentru doar cativa participanti la competitie, exista de 1.000.000.000 ori mai multi spectatori. La intoarcere in hotelul primitor, imi deschid o bere in cinstea oamenilor de pe aceste meleaguri. Cinste lor, cinste Munehezilor !

If you can play as if it means nothing when it means everything, then you are hard to beat (Steve Davis)

Muzee si zmee

      
      Astazi sunt sentimental ... privesc zambitor la curcubeu si pentru prima oara de cand suntem in Munich, afara nu mai ploua, lasand sa se intrevada o felie de soare si nitel cer senin.

      Am cunoscut o nemtoaica buna. Ceea ce va garantez ca este o raritate pe la ei. Nemtoaica obisnuita a germaniei europene este blonda, cu parul lung (dar bine aranjat), inalta (mult mai inalta decat tine), mare si cu o fat(z)a care nu spune nimic frumos. In schimb e "din aia" ! Asta ia vaca pe sus si o pune peste galeata, dupa care ii da o palma la fund vacii, de se mulge aia singura. Cara mobila mai bine ca tine si te baga sub masa la orice competitie cu tema alcoolica. A, si bea bere ! Multa bere !
      Revenind, am gasit o nemtoaica atipica care mi-a cazut cu tronc ... in sensul in care m-a calcat pe picior, din greseala, la iesirea dintr-o toaleta de berarie de cartier. Iote-o ...

A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune. (Cicero)

      Cicero nu a fost un om prost mereu. Oricum, imi este cu neputinta sa nu recunosc ca dupa 4.725 beri chiar nu aveam cum sa par destept. Spre deosebire de tipa din barul elvetian, asta stie engleza. In schimb, in barul nemtesc in care am poposit (cu sensul de oprit) si unde ca din intamplare ne-am facut muci, la ora aceea nu mai stiam eu engleza. In schimb am impresia ca stiam glume si bancuri in germana (limba pe care in mod normal nu stiu sa o vorbesc), pentru ca tipa radea la fiecare fraza spusa de mine. Plec maestru-balaur-clatinat din barul cu febletea mea blonda, nu inainte sa mai rad pe nerasuflate inca o halba e 1L continand tot o feblete de a mea ... si tot blonda. Plec tacut, dar vesel.

Un prost care nu spune nici un cuvant nu se deosebeste de un savant care tace. (Moliere)

      In week-end am vizitat Deutsches Museum (toate cele 3 locatii din Munich), situat pe hectare intregi de etaje pline cu absolut orice. Spre deosebire de orice alt muzeu pe care l-am intalnit pana acum, muzeul german din Munich are o regula extrem de flexibila si lejera pentru fotograful amator din mine, in sensul in care ai voie sa faci poze (inclusiv cu flash !) cu singul impediment ca nu ai voie sa folosesti trepied (si asta din motive de siguranta !). Aceiasi politica stipuleaza ca ai voie sa folosesti pozele pentru uz personal, iar pentru uz comercial sau urcarea lor pe site, trebuie sa platesti o oarecare taxa. In virtutea acestui fapt (implinit), nu va pot arata poze de la cele 3 muzee. Daca vreti, vi le arat in uz personal, la o bere.
      Muzeul german (wiki) detine capete, imbracamite si arme detinute de statuile din celelalte muzee din lume. Regasesc in el un razboi intre arta - tehnologie - misticism - stiinta in care toate elementele participante castiga, spre multumirea vizuala a turistului frapat. Frapat de exhaustivitatea cu care sunt tratate toate subiectele din lume.

      Un muzeu este un test acid al foto-jurnalismului. Eu fiind jumatate balaur, jumatate elvetian si jumatate zmeu, profit fotografic de toate exchibitiile ce imi clatesc ochiul insetat de cunoastere. Printre exponatele din seria torpilelor pentru submarin, aud din intamplare o discutie in engleza intre doua tanti, care m-a amuzat cumplit. In mica frantura pe care am auzit-o, una dintre tipe ii spunea necajita celeilalte : "Draga, ... mi se pare foarte ciudat ce se intampla: de fiecare data cand cunosc un barbat mai ca lumea, aflu fie ca e el insurat, fie ca sunt eu maritata".

      Primul muzeu contine tot, in sensul de tot. Existand turist pe cele 6 etaje am vazut masini, nanotehnologie, optica, telecomunicatii, minerit, astronautica, electronica, metale, robotica, barci, farmaceutica, ceramica, tehnologie textila, intrumente muzicale, agricultura, instrumente de masurat (orice !), cronometrie, geodezie, astronomie, avioane, fizica atomica, constructie de poduri, electronica aplicata, bio-tehnologie, istorie, industria comercializarii hranei, constructie, submarine si cel putin trei baruri pe care le-am folosit in mod exagerat, pentru ca din punctul meu de vedere, pana si berea este un exponat care trebuie atent studiat.

      Al doilea muzeu, se concretizeaza strict pe masini. Orice vehicul care poate sa se miste este prezentat in trei hale imense, care ma absorb prin dimensiunea lor iesita din comun. Prin masini, ma refer la: biciclete, camioane, masini de F1, trenuri, tramvaie, carute, motociclete, trabant, locomotive, amfibii si in general orice intra in categoria de vehicul de "teren". Spre exemplu, una dintre hale avea in mijloc 4 linii de cale ferata a cate 500m fiecare, pe care erau garate toate tipurile posibile de elemente feroviare. Incepand de la  locomotive de epoca, trecand prin vagoane de marfa si posta si terminand cu locomotive de viteza (400Km/h +) ultimul racnet. Am vazut WV Bora - Electric si BMW pe hidrogen. Aici aveau doar un singur bar-restaurant, asa ca intr-un mod inevitabil, l-am vizitat de mai multe ori. La iesire m-am declarat, cu mana la bere, complet impresionat de lenea nemtilor cand vine vorba de a face modele la scala; "De ce sa facem modele la scala ... hai sa punem tot in marime naturala, ca e mai simplu !".

      Ultimul si cel mai impresionant muzeu din Munich nu se afla defapt in orasul Siemens, ci intr-o periferie de tip "Harman" din afara cercului alb. Dupa o excursie de neuitat pana la locatia respectiva, ajungem epuizati pe locul fostului aeroport din Munich, unde se afla in ziua de azi Deutsches Museum (Flugwerft Schleissheim). Muzeu este specializat pe aviatie, in sensul in care am vazut tot ce tine de aviatie. Evident, in marime naturala. De la inceputul aviatiei in lume, atunci cand fratii "dreapta" au conceput primul vehicul ce exploata portanta pentru desprinderea de la sol, pana la un motor de racheta cosmica (pe care s-au chinuit sa-l puna pe lungime intr-una dintre incaperile ce pot gazdui fara probleme o uzina). Am intrat cu orgasm extaz intr-un avion cu decolare verticala si am ramas tampit la vederea bordului plin de butoane de toate natiile. Am vazut toate elicopterele din lume, motoare de supersonice, scaune de catapultare, planoare, parasute (deci nu femei usoare, ci chestiile alea cu care isi dau drumul parasutistii din avion), inclusiv ultimul model de EuroFighter "Typhoon" full-option. Mi-a plans ochiul la vederea unui motor de A380 in marime naturala si am inteles tehnica nemteasca de a explica lucrurile, pentru ca pe fiecare perete erau plazme ce ofereau filme despre istoria aviatiei, la care te puteai uita din niste scaune de avion. La iesire, am fost atras ireversibil si usor logic de magazinul de suveniruri la supra-pret, de unde, cu gandul la Nana am purces la achizitionarea a doua zmee, dintre care citez: unul cu dubla comanda si un SkyLiner in format 3D. 

"When once you have tasted flight, you will forever walk the earth with your eyes turned skyward, for there you have been, and there you will always long to return."

(sincer sa fiu, singurul lucru la care nu m-am gandit la momentul achizitionarii jucariilor eoliene, este cum dumnezeul-berilor-mele aduc eu SkyLiner-ul in tara, deoarece este mai lung decat orice lucru in care pot cara orice)

      Ma impiedic inevitabil de prima terasa cu bere in drum catre hotelul gazduitiv, moment in care pastrand aceiasi linie de subiect, gandesc in concluzie ca biserica este mai degraba un spital pentru necredinciosi, decat un muzeu pentru sfinti.

The only time you have too much fuel is when you're on fire.

Try to learn from the mistakes of others. You won't live long enough to make all of them yourself.

Orasul Siemens

    
      Ma declar complet revoltat vis-a-vis de non-prezenta berilor aferente frigider-ului din camera. Poate unul dintre cele mai pregnante motive se poate cataloga in familia faptului ca nu exista mini-bar (frigider) in camera 122 a hotelului Bristol in care ma regasesc cazat si insetat, in orasul Siemens, din Munich. Spun "orasul Siemens" pentru ca ceva usor familiar ma duce cu gandul la orasul meu de bastina, Brasov.

      Din anul 1964, atunci cand Ceausescu a inceput "industrializarea" orasului (cu consecince grave si ireversibile in directia repartizarii muncitorilor ne-calificati din Moldova si Transilvania de vest la uzinele din Brasov), aportul de muncitori pe segmentul industrial a crescut exponential, fapt ce explica (oarecum) declinul Brasov-ului dupa revolutie, atunci cand companiile de stat au fost fortat-inchise, in detrimentul miilor de muncitori disponibilizati, care inevitabil au adus Brasov-ul intr-un declin social total si in acelasi timp pe locul I in tara la procentul de someri pe suta de metrii.

Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta. (N. Iorga)

Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei. (Sigmund Freud)

      In Munich, toata lumea lucreaza la Siemens. Daca nu lucrezi la Siemens, esti primar, curva de lux sau agricultor la periferia orasului, in continuare folosind tractoare Siemens sau orice alt produs electronic facut de Siemens. Nemtii au un stil aparte pe care primele zile l-am considerat non-european, ceea ce intr-un mod normal, dar ciudat pentru romanul (bautor de bere) ca mine, nu l-am inteles in virtutea faptului implinit. Oamenii astia au un bun-simt-innascut foarte bine definit in ADN-ul lor, fapt pe care l-am inteles abia a 3-a zi, cand o babuta, trecand pe langa noi, ne spune "Bitte lächeln !" in timp ce eu faceam urmatoarea poza :

      Nobody's perfect.  I'm the perfect example ! Imi aprind o bere de nervi si constat uluit faptul ca in Nemtia lucrurile se petrec altfel. Toate persoanele iti acorda prioritate atunci cand este cazul, zambesc mereu cand le-o oferi, multumesc intotdeauna, iar disciplina bate orice record pe care l-am vazut pana acum.
      Ne-am chinuit trei zile (si multiple duzini de bere) sa gasim o groapa intr-un asfalt sau un muc de tigara aruncat aiurea pe strada. Fara succes ... la cautare. Berile au intrat ca la carte.

Whether you believe you can, or whether you believe you can't, you're absolutely right. (Henry Ford)

      Am inceput sa numar berile din 3 in 3, ca sa reduc complexitatea calculelor pe care oricum nu trebuia sa le fac. Odata la 3 beri, gandesc ca mi-am mai aprins doar una.

The reward of a thing well done is to have done it. (Ralph Waldo Emerson)

      Revenind la frigiderul din camera (care este incapator si frumos, atata doar ca lipseste cu desavarsire), romanul insetat si inventiv nu se da batut asa, cu una cu doua (beri, ma refer). Dupa o scurta privire aruncata prin spatiul locativ, ma arat multumit ca in chiuveta de la baie in care curge apa rece pana la refuz, intra pana la 6 beri la cutie sau 5 la sticla de plastic. In cazul in care cererea este mai mare decat productia de bere rece, am sa folosesc vana, in care sunt sigur ca pot sa racesc bere de cel putin 100 ori mai multa.

Our greatest glory is not in never failing, but in rising every time we fall. (Confucius)

      Fapt ce imi aduce aminte de faptul ca toti betivii profesionisti pe care i-am intalnit vreodata in lunga mea experienta in domeniu, cad mereu cu mana in care au berea ridicata. Orice se sparge inainte de sticla cu bere. Evident nu vorbesc aici de amatori.

The block of granite which is an obstacle in the pathway of the weak, becomes a stepping-stone in the pathway of the strong. (Thomas Carlyle)

Every exit is an entrance somewhere else. (Tom Stoppard)

      Am vazut copchilasi jucandu-se cu baloane de sapun. Baloanele de sapun, la astia in Germania sunt la marime naturala, nu la scala ... ca la noi. Priviti ... 

(click pentru poza mai mare)

Remember, no one can make you feel inferior without your consent. (Eleanor Roosevelt)

      In week-end am vizitat "Deutsches Museum" (toate cele 3 muzee). Foarte departe unul de celalalt, asezate pe hectare bune de teren, muzeele m-au lasat cu gura cascata, incadrandu-se fara drept de apel in divizia celor mai tari chestii pe care le-am vazut vreodata la viata mea. Despre muzee si zmee, in postul urmator. Ma duc sa-mi mai deschid o bere, caci nici broasca nu canta pe uscat. Na zdrave !

The future belongs to those who believe in the beauty of their dreams. (Eleanor Roosevelt)

When I get sad, I stop being sad and be AWESOME instead. 

TRUE STORY !

Munich - Plecarea cu bere

      Urmand acelasi trend ca alte dati, ma regasesc in fata unei beri la supra-pret in aeroportul international Henri Coanda. 14 Ron ! De nervi mi-am mai luat inca una, tot la fiola (330mmmml), dupa care a 3-a a urmat in mod natural. Pe avion am rugat-o pe insotitoarea de bord sa ne lase langa scaun masuta pe role cu bere, ca sa nu o mai deranjez in timpul zborului. A refuzat in mod politicos si zambitoare ... mi-a mai dat o cutie de Ursus. Greseala ei. Drumurile facute ulterior de la "bucataria" de avion si pana la scaunul meu au depasit distanta totala Bucuresti - Munich. Ultimul drum nu l-a facut ea, ci a venit un coleg de-al ei care initial am crezut ca vrea sa ne bata (moment in care m-am repezit ingrozit la cea mai apropiata iesire marcata vizibil cu inscriptia "Exit"). Din fericire tipul era roman si pentru eficienta zborului si cu zambet insotitor (de bord) ne-a mai adus 3 beri cu remarca : "Sunt ultimele !".

"Experience is what you get when you don't get what you want."

      Eu cum nu inghit asa ceva (nu berile, ci remarca) imi mai incerc odata norocul apasand pe butonul de "request help". Au mai gasit cu greu o bere. Pana la iesirea din spatiul aerian romanesc, pilotii au mers pe cel mai trist drum. Plin de gropi. Abia tineam berea in mana de la zduncinaturi. Evident si in mod natural, exista si un infant in avion. Pe scurt :

"Adorable children are considered to be the general property of the human race. Rude children belong to their mothers." Si mai mult decat atat : "A father is someone who carries pictures where his money used to be."


      Cobor deshidratat din avionul fara bere si pana la hotel, intr-un mod aproape inexplicabil pentru restul echipei, mai prizez doua. Cu o mica escala pe la magazinul din colt, declar urmatoarele :

      You can live to be a hundred if you give up all the things that make you want to live to be a hundred. Nu ma judecati gresit, pentru ca ... exista batalii pe care e bine sa le ocolesti; nu din teama ca le-ai putea pierde, ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu-le. (Gelu Negrea)


      A doua zi, dimineata, le promit colegilor mei eternul : "Azi nu mai beau in viata mea !". In aceiasi ordine de idei ... A mouse trap placed on top of your alarm clock will prevent you from rolling over and going back to sleep after you hit the snooze button.

      Hotelul primitor ma imbie la a mai bea o bere. Nu-l refuz din politete si cad usor pe ganduri ... cu precadere la faptul ca in politica, prostia nu e un handicap.

Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea. (Georges Brassens)

      Deschid inca o bere si incerc sa devin oaspete obosit in hotelul cu bere la parter. Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar.

Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta. (Woody Allen)


      Pentru ca este LIVE, din Munich, 2010 in the mix !

"There are two different kinds of people in this world: those who finish what they start, and ..."

Budapesta la intamplare

    
      Nu ma plang ca hotelul e prost, in afara aspectelor deja disputate in primul post. Imi este cu neputinta sa nu recunosc, insa, faptul ca abia a 3-a seara mi-am dat seama ca ma regasesc pentru prima oara intr-un hotel de 4 (patru !) stele. Cand deschid televizorul, acesta ma saluta politicos, ...

(click pentru poza mai mare)

   ... in timp ce imi prezinta ofertele de distractie PAL, extrem de scumpe pentru conditia mea de turist cu suflet de hamei ...

      Absolut tot in camera este "state of the art", incepand cu complexitatea toaletei (fascinanta incapere !) si terminand cu tehnologia debordanta a spatiului locativ, pe care o regasesc simpla si comoda. Imi reamintesc cu zambetul pe buze cum intr-o seara, satul sa ma trezesc dezvelit si rece in timpul noptii, am setat la nervi "compozitia termala" a apartamentului  pe "[Auto / (auto) | 28C / Auto]". Imi amintesc vag ca m-am trezit disperat undeva pe la 03:00 si am deschis larg geamurile in speranta desarta (debitata de 0.5% din creier) a unei posibile rezolvari. Computerul de bord s-a adaptat armonios-matematic situatiei, moment in care la trezire am realizat ca am avut parte de cea mai lunga sauna din viata mea.


"Blessed are they who can laugh at themselves, for they shall never cease to be amused."


      Imi place sa ma joc cu nervii femeilor unguroaice de servici, lasand pe masa 3 pahare umplute cu lichid in proportie de (30% / 10% / 0.2%). Imi place sa ma gandesc cu crapa kernelul lor, generand procese "defunct", in timp ce incearca disperate sa decida care pahar se cuvine sa-l spele si care trebuie profesional ignorat.

      M-am reintors intr-o Romanie pe care am gasit-o asa cum am lasat-o ... intr-o paragina politica si birocratic murdara.

Declar :


O tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stand intr-o galeata, incearca sa se ridice tragand de maner. (Winston Churchill)

Democratia trebuie sa insemne mult mai mult, decat doi lupi si o oaie care voteaza ce sa manince la cina.  (James Bovard)

Daca tu crezi ca sistemul de sanatate este scump acum, stai sa vezi cit va costa atunci cand o sa fie gratuit! (P.J. O'Rourke)

In general, arta de a guverna consta in capacitatea de a lua cat mai multi bani de la o parte de cetateni, pentru a o da altora. (Voltaire)

De  ce are nevoie tara asta ? De mai multi politicieni fara loc de munca !

Un guvern suficient de mare, incat sa-ti dea tot ce ai nevoie, este suficient de puternic sa-ti ia tot ce posezi. (Thomas Jefferson)

      Purtatorul de cuvant al Guvernului a anuntat astazi hotararea cabinetului de a schimba stema. Noua stema, infatisand un prezervativ, este considerata ca fiind mult mai reprezentativa pentru situatia si performanta politica actuala. Prezervativul va simboliza inflatia, oprirea productiei, distrugerea generatiilor viitoare, protejarea unor capete tari si manjite. De asemenea, el va da pop...atiei un sentiment de protectie in timp ce aceasta va fi in continuare f*tuta.

Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham)

Otrava ungureasca

      Sa nu ma intelegeti gresit, nu sunt muitor, in schimb exista anumite lucruri care as prefera sa nu existe pe lumea asta.

Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate. (Jack 
Penn)


      Dupa cum bine imi spunea Gabriela, orasul asta se prezinta plin de restaurante cu specific chinezesc. Iar cand spun acest lucrul, nu ma refer la retete si tehnica incercata zadarnic de bucatari non-asiatici. Pranzul de astazi l-am luat la un restaurant situat la 30m de iesirea din complexul de cladiri Siemens.

      Chinezul cel bucatar (de supe) imi ofera zambind un castronas cu un lichid de o compozitie cel putin indoielnica. A incercat el sa-mi explice despre ce este vorba in chineza si apoi in maghiara, dupa care s-a lasat pagubas si mi-a oferit o lingura. Evident, zambind ! Nu mai sunt mofturos la mancare, precum atunci cand eram copil, as putea spune chiar ca sunt usor curajos in domeniu ... in schimb licoarea aia ... noooo ... noooooo ...

      Indraznesc si sper ca erau doar alge de mare in doua culori, plutind intr-o "racitura" vascoasa si fierbinte.
Pentru felul doi apelez infricosat la ceva mai occidental, un fel de pui cu orez, continand in proportie de 60% ingrediente determinabile, moment in care ... se petrece !!!
Cerul se deschide si lasa iadul sa patrunda din toate colturile lumesti. Ma uit la "Mircea" care s-a albit instant la fata. Duc instinctiv mana la telefon, in timp ce degetele imi formeaza scriptual numarul international pentru situatii de urgenta. Il intreb ce s-a petrecut si ma uit automat la mancarea lui, cautand componenta miscatoare care a provocat reactia devastatoare. Cateva secunde mai tarziu realizez ca nu mancarea era de vina, mana tremuranda a colegului Mircea indicandu-mi sticla de pe masa, din dreptul paharului lui, pe jumatate gol.

Apocalipsa !

      Criminalii de chinezi ii dadusera bere fara alcool ! Incepe sa bata vantul in restaurant. Luminile scad in intensitate, pe urma devin stroboscop. Galaxiile se aliniaza intr-o ordine diavoleasca, in timp ce in local se asterne o atmosfera de film horror. Prin podeaua acum transparenta, vad bautori de bere rasucindu-se in mormant. Alarmati, chinezii misuna pe pretutindeni, doua bucatarese chinezoaice lesina, in timp ce a 3-a inlemneste cu gandul la 30 de ani de inchisoare pe viata, pentru omor culinar-calificat si premeditat-gastronomic. Pentru cateva momente m-am temut pentru viata lui Mircea, privindu-i lucirea disperata si ucigasa din ochi. Dupa cateva secunde de cosmar insa ... totul revine la culorile normale si dupa ce s-a lasat "ziua" in local, am inceput sa ma tem pentru viata chelnerului.

"If someone offers you a gift, and you decline to accept it, the other person still owns that gift. The same is true of insults and verbal attacks."

      Norocul a facut ca [virgula] cantitatea de otrava galbena si gazoasa, dar non-alcoolica (!), ingurgitata de Mircea, desi devastatoare in contextul dat, a fost totusi infima, reusind sa nu provoace stricaciuni ireparabile pe termen lung. Mai putin in creier, unde amintirea groaznicului moment urma sa-i schimbe permanent viata (lipsindu-l etern de pace). Nici nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar fi intamplat daca saracul ar fi baut de sete, mai mult de cateva guri din sticla otravita.
      Mi-l si imaginez pe doctorul de pe ambulanta tipand la paciente, in timp ce incearca disperat manevrele de resuscitare : "Defribilator ! 200ml Weissbier, direct in vena ! STAT !". Ficatul cedeaza neputand intelege conceptul universal gresit de compozitie al berii fara de catre alcool, ce curge acum prin venele ghinionistului coleg. Respiratia si bataile inimii incetinesc, pentru a reduce efectul devastator al lichidului lipsit de sens, deja impregnat adanc in corpul pacientului. In elicopterul ce-l transporta la cel mai tare spital din Europa, il trec pe "by-pass" filtrand sangele prin aparate care adauga un minim de 4.5% alcool la 500ml de sange. Intr-un final, dupa cativa ani buni de spitalizare si tratament pe toate organele, pacientul revine la o viata normala dupa un inevitabil transplant de creier, pentru a exclude din amintirea bolnavului tragicele evenimente intamplate. Unfortunately, Mircea was never the same again !

Scapam teferi si nevatamati, dupa ce Mircea isi procura o bere normala (pleonazm) de la barul chinez, iar la plecarea de la munca, am facut urmatoarele poze in parcul "Városliget".

In lumina celor intamplate si in virtutea faptului implinit ... va sugerez urmatoarele :

Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul !

Budapesta cu bere

  

      Mai jos predau niste fragmente, care nu au supravietuit, din vizita mea la Budapesta, unde tot Siemens m-a trimis pentru un curs de aprofundare in HiPath Trading.

"Forever is composed of nows."


      Asa cum se intampla mereu ... socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Aspect pe care urma sa-l inteleg (a cata oara ?) odata ajuns in capitala statului maghiar.

      Pe site promiteau un "Rich Breakfast", fapt ce urma sa ma lase cu o spranceana ridicata daca nu cunosteam perspectiva si idealul hotelului de 4 stele din Europa continentala. In Elvetia ofereau de toate intr-o sufragerie de apartament mare. In Sofia, desi promiteau acelasi lucru, faptul se desfasura intr-o sala de mese in adevaratul sens al cuvantului, dar cu produse ieftine si limitate. In "Wien" primeam la micul-dejun acelasi suc de portocale pe care il gaseam la supermarket (calitativ), servit intr-un colt decent al receptiei, ... in schimb in Ungaria mi-a fost dat sa vad altceva.

      Hotelul este destinat turistilor sportivi ! Situat in zona central-estica a Budapestei, perfect pozitionat strategico-economic, cladirea de 14 etaje impresionante se afla in mijlocul unui kilometru patrat de terenuri sportive, sali de forta (si de masa), stadioane si alte tipuri de baruri de tineret cu bauturi non-alcoolice. Fapt ce, nu va mint, mi-a starnit total disconfort primele doua seri petrecute in a 3-a capitala a Dunarii. Sala micului-dejun (desi "micului" aici primeste proportii "neasemuite") este defapt un mic teren dublu de fotbal. Primele 4.000.000 de locuri de la intrare erau ocupate de chinezi. Tipii din Elvetia chemasera niste prieteni apropiati sa serveasca o mica masa. Sala era plina de toate natiile de sportivi din toate tipurile de educatie fizica, imbracati in trening cu numele tarii pe spate. La micul-dejun !

      Pasind cu teama in "stadion", ma tem pentru integritatea structurala a primului etaj din hotelul fara internet in care mi-a fost oferita oportunitatea de a ungaria. Rusia ocupa 4 mese, 3 dintre ele fiind ocupate o membra a echipei de (probabil) demolari-viteza, totalizand 1.8E+03 tone. Tipa a bagat bucataria in "turbo over-drive", moment in care sunt absolut sigur ca 10 hectare de legume din imediata apropiere a orasului, au fost instant defrisate, in scopul sustinerii operationale a celor 22 de bucatari ce se ocupau, cu mainile inrosite, de umplerea farfuriilor echipei ruse. Raman tamp cu o expresie de totala uimire, cu privirea ancorata in centrul mediatoarelor, medianelor si bisectoarelor rusoaicei, moment in care imi dau seama ca tipa nu este nici pe departe o piramira echilaterala, ci este defapt o planeta, pentru ca in jurul ei gravitau alte 4 rusoaice si cel putin 12 prajituri cu ciocolata. Zvetlana imi prinde din zbor privirea (atrasa de gravitatie !) si rade zgomotos, moment in care am un instant atac de panica. Din fericire pentru integritatea mea corporala, planeta continua sa devoreze satelitii cu ciocolata si uita repede de "admiratori". Din cauza gravitatiei imense pe care ea o exercita asupra ei, creierul s-a comprimat, ajungand la o memorie de scurta durata de circa 2 secunde.

      Bufetul suedez (desi sunt sigur ca Suedia este mai mica [virgula] ca suprafata), ofera toate tipurile de mancare din toate sortimentele posibile. Am optat pentru un antreu de zmeura, garnisat cu omleta radicala, apropiat cu carnaciori sud-coreeni, inhaitat cu placinta de sare iodata, relaxat cu crema de cascaval, desfatat cu rosii pane si inapoiat cu ciuperci cu brocoli. Sucul de piersici "naturale" era sa-l scap pe jos trecand pe langa masa rusa, de la cutremurul iscat de Zvetlana, care se ridicase sa-si mai puna 18 farfurii.
Prea zgomotos si prea "mult" pentru mine !

Remember that happiness is a way of travel, not a destination. (Roy Goodman)

      Prea larg si prea diversificat pentru creierasul meu osandit cu omleta cotidiana de acasa !
Evit in drum catre bufet un grup de japonezi cu fete de samurai profesionisti, eschivez pe langa un grup de campioane poloneze la judo si ma strecor resufland usurat in centrul unui grup de negrii. Nu am numarat mesele (eram si tampit sa o fac), dar am remarcat pe degete ca erau 9 chelneri care mergeau printre mese si faceau curat. Deci nu vorbesc de aia care umpleau permament terenul de mese cu mancare, nici de cei care te intampinau la intrare sau iti turnau in cana ceai sau cafea si nici de stolul de bucatari din spatele impresionantei piese de teatru ce mi se desfasura sub priviri ... ci doar de aia care incercau disperati sa faca loc la masa noilor veniti.

In matters of style, swim with the current; in matters of principle, stand like a rock. (Thomas Jefferson)

      La intoarcerea de la treaba, gasim hotelul inclinat la dreapta cu 1.2 grade, moment in care este clar ca Zvetlana a parasit cladirea, sau s-a intamplat o chestie ingrozitoare pentru sistemul lor de canalizare. Personalul hotelului face glume pe la colturi despre cum se pare ca ar fi legat cu funie doua lifturi din trei, pentru a o putea urca pe orbita etajului 3 pe Zvetlana. Asta pentru ca scarile nu aveau deschiderea (mentala) aferenta.

A pessimist is one who makes difficulties of his opportunities; an optimist is one who makes opportunities of his difficulties. (Reginald Mansell)


      Turistul cu suflet de hamei este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Bine ati venit pe frecventele blogspot.com, urmeaza descretirea cotidiana a fruntii si eliminarea stresului pe cale umoristica.

Reality is a hallucination brought on by lack of alcohol.