Costesu maritim in Hilton

  
   ... si sa va povestesc patanie de turist cu hamei in suflet, ...
  

    Ajung vineri seara la aeroport (ningea teribil !), ma infig la coada catre biletele electronice. Imi vine randul, pun pasaportul in fata tonomatului, laserul intelege si primesc un mesaj nasol in germana. Cer asistenta si mi se spune ca "abgesagt" inseamna "canceled". Sunt redirectionat catre un pupitru care stie engleza si aflu ca 80% dintre zboruri au fost anulate. Mi se ofera un bilet de tren catre Munich, pe care il refuz ca sa pot ajunge luni dimineata la munca. Sunt din nou redirectionat, de data aceasta catre o coada de 2 Km la ghiseul de "Lufthansa Tickets". Deci nu glumesc ... 2 Km !

   M-am asezat la sfarsitul cozii, la ora 18:00 si 2 Km de ghiseu. La ora 22:00 si 1.5 Km se anunta in tot aeroportul ca nu se mai fac "rebookings" la ghiseu, ci se dau doar voucere pentru hotel. Printre randuri trec neni care impart liste cu hotelurile din Dusseldorf, sfatuindu-ne sa sunam si sa incercam sa gasim o camera libera undeva, ca sa scutim timp. Ma uit la mobil si decid sa raman la coada, pentru ca mai am doar 35 de centi credit si o singura liniuta la baterie. Miezul noptii ma prinde la 0.5 Km ghiseu (pentru ca multa lume plecase pe cont propriu). La ora 01:30 primesc o apa minerala si un voucer pentru hotelul Hilton.

   La check-in imi da rateu card-ul, pentru ca evident nu se putea face "payment hold" pe un card gol. Tipa cheama supervizorul, iar acesta accepta intr-un final, cu mentiunea "sa nu folosesc nimic din camera". Ii zic intr-o engleza adormita: "domle' ... tot ce vreau e o plapuma si un dus ! Nu neaparat in ordinea asta si cu siguranta nu in acelasi timp". La ora 03:00 ma ancorez prin cadere in pat cu alarma pentru ora 05:00. Peste cateva secunde, alarma suna. Ii fut cristosii si ma recladesc pentru aeroport. La checkout-ul de la receptie, tipul nu ma mai intreaba daca am consumat ceva, pentru ca era evident ca nu am avut timp nici sa aprind lumina in camera. Ajung in terminal la ora 06:00 si am atac de cord: coada de 2.5 Km !

   Vineri seara, m-am imprietenit la rand cu 3 persoane inaintea si 3 persoane in spatele meu. Nu ai cum, dupa ce imparti aceiasi nervi si aceiasi oboseala de stat in picioare timp de aproape 8 ore. Pe toti i-am intalnit ulterior la receptia Hilton. Irlandezul a fost cel mai tare. Omul avea escala si era imbracat doar intr-o bluza subtire. Tanti de la ghiseu i-a spus: "It's been a long day for everyone sir, please understand that Dusseldorf Internation Airport has absolutely no ideea where your luggage is !". Sambata m-am imprietenit din nou. Singurul personaj cunoscut era irlandezul care purta bluza pe dos si care a reusit intr-un final sa-mi zica un banc pe care nu-l stiam. Pizdele din Madrid aveau "mas nervio" desi au ramas relaxate si funny, tanti din Budapesta ne-a aratat poze cu nepotii care o asteapta acasa, irlandezul a facut cinste cu o bere, cei doi italieni mi-au explicat in detaliu despre "il calcio", in schimb cel mai frumos moment trait a fost acela in care m-am jucat cu cei trei copii ai familiei care trebuia sa ajunga cu 3 zile inainte la Londra. Saracii stateau la rand dinaintea mea. Infantii au facut ce au vrut din mine, intr-o engleza de om mic, dar cu viziuni ridicate. Cel mai mult mi-a placut de "Lucy" (four years young), care dupa inevitabilul "bound" realizat dupa cel putin 3 ore, m-a condus de mana prin tot aeroportul explicandu-mi "ce si cum".

(chestia din stanga e doar o sticla de Cola la jumate, promit !)

   De data aceasta, in coada, a venit un nene care ne-a dat un covrig si o cafea, pe langa eterna apa minerala. Acum atentie la matematica ... la ora 14:00 ajung in fata ghiseului, lesinat de nervi si oboseala, insetat pana in fundul ficatului si cu sinuciderea in planurile de viitor apropiat. Tanti imi zambeste stramb si imi povesteste ca ecranul calculatorului ei nu are nicio solutie catre Bucuresti pentru mine. Aceleasi 8 ore traite la coada. Mai primesc o apa minerala si un voucer de hotel, cu promisiunea ca maine voi avea un zbor undeva pe dupa-amiaza. Ma recazez, de data asta la hotelul "Maritim", aceiasi problema cu card-ul, aceiasi cristosi, pana cand ajung intr-un mare final, flamand si complet epuizat, in camera.

Cu ultimele sfortari, ma deplasez aproape 1 Km pana la primul magazin cu hamei in vitrina si cumpar doua bucati de "heal" la 0.33ml. Prind apusul la geam, cu un pansament in mana.

    Am mai invatat azi doua injuraturi in germana de la doua colege de "coada",  faptul ca babele au prioritate incontestabila,  ca cei mici nu tin cont de lucruri pe care cei mari le considera esentiale (bravo lor !), ca 1000 de chinezi nu inseamna nimic pe langa 2.5 Km de pasageri nedormiti, ca hotelurile cu "pedigrie" au vedere la mare, ca magestate-aeroport nu e aeroport-magestate si ca trebuie sa folosesti cheia de la camera in lift, altfel mori ca prostul de frig pana vine primul calator in cabina. A, si berea e scumpa la receptie !

"The foolish man seeks happiness in the distance; 

the wise grows it under his feet."  ~James Openheim

Sa nu crezi ca am facut o greseala in titlu, uite plazma din camera: (fa click pentru a intelege) ...

Cand ma fac mare vreau sa ma fac baba.

 Care este diferenta dintre mine si lumea inconjuratoare ? 

Eu nu ma multumesc cu fericire ... eu vreau euforie !

La revedere, Dusseldorf-ule oras !

  

    ... din nou ma regasesc plecand din locuri in care simt ca traiesc. Acesti oameni ciudati care nu stiu nicio boaba din alta limba, cu toate acestea incredibil de amabili si deschisi, reusesc sa imi reconfirme (a cata oara ?) faptul ca exista fericire pe lumea asta. Fara bere, jocuri, droguri, porno, bani. Bine, nu fara bere ... aia este esentiala.

Un om care nu este dispus sa moara pentru ceva, este nul din punct de vedere evolutiv.

Am invatat din nou ceva din scurta experienta pe aici. Am invatat ca mai bine punem pret pe bunatate si omenie, decat pe culoarea pielii, religie sau proveniente. Am invatat ca berea buna este aceea pe care o bei cu oamenii care conteaza; ca daca traiesti fara grija zilei de maine vei avea un trai considerabil mai bun; ca daca nu dai, nu primesti (si nu ma refer la box). Am invatat ca nu e indicat sa te plimbi noapte prin gradina imbracat doar cu un fes si ca pana si cascavalul te poate curenta. Am invatat ca nu poti sa ajuti lumea, fara ca inevitabil sa te ajuti si pe tine, ca dragostea vine din interior, ca orezul in banda adeziva merge cu absolut orice (atata timp cat pui destul Wasabi), ca omenirea mai are totusi cateva sanse daca gandim "out of the box", ca berea alba poate fi si neagra, cateva cuvinte noi in germana ... si multe, multe altele.

 ... ninge frumos in Dusseldorf, probabil pentru ultima data. In schimb, imi reamintesc cu bucurie fiecare final de poveste pe care am trait-o fericit. "Please remember that life is not measured by the breaths we take, but by the moments that take our breath away.". Beau ca sa fac lumea mai interesanta si tineti cont ca am luat mult mai mult de la alcool, decat a luat alcoolul de la mine. I drink, therefore, I am. Pana la urmatoarea experienta, turistul cu suflet de hamei va saluta lung si apasat !

Blog status upgraded to [Closed].

And because the world is round, don't ever lose hope !

There is always morning ... somewhere in the world !

A journey of a thousand miles begins with a single step.

The beginning ... is always today !

3 bar hopping

 
 
     ... noua geaca arata bine si este imblanita frumos pe dinauntru. Problema este ca genereaza extrem de multa energie statica, incat ma curentez de absolut tot. Dar nu asa ocazional, ci mereu si tare. Nu fac scantei, ci generez arc electric. Am invatat sa ma abtin mai mult si sa fac drumuri mai rare la toaleta. Cand ajung la hotel imi fac 5 minute curaj sa bag cheia in usa. Si partea proasta este ca ma incarc cu atat de mult static, incat ma curentez chiar si atunci cand nu port geaca pe mine. Azi noapte m-am curentat de sticla de suc de pe noptiera (care, btw ... era de plastic). Azi dimineata la micul dejun, m-am curentat cu o felie de cascaval.

La "brunch" imi iau doar doua pahare de lapte pe 6 biti, sperand sa aflu pretul pe pahar al minunatelor capre germane. Nu mi-a iesit, pentru ca un coleg a insistat sa plateasca el tot, pentru ca i-a fatat pisica cu o seara inainte 6 pisoi. Dintre care doi erau chinezi (sau cel putin asa am inteles eu cu urechea dreapta, care stie cel mai putin germana dintre cele doua).

Exista doar doua tipuri de persoane pe lumea asta: acela carora le place berea. Toata lumea moare, dar nu toata lumea traieste. Cei care danseaza nu sunt intelesi de cei care nu aud muzica. Daca inca traiesc, gasesc ca menirea mea pe aceasta lume nu a fost indeplinita inca. Voi bea bere pe tot mapamondul ... pana la viata si pana la moarte !

Ma parchez intr-un bar cu fata la strada si ma uit la o gorila. Ideea e sa beau bere in trei baruri de pe acea strada si sa reusesc performanta sa-mi aduc aminte numele tuturor.

Ies din primul bar si ma impiedic de urmatorul. Deja m-am obisnuit sa nu pot comunica cu nimeni, dar lumea e zambitoare si intelegatoare. Chiar se arata interesata sa-mi dea sfaturi privitoare la quest-ul meu. Primesc, caci eu sunt majestate-balaur. Aia erau balauri-majestate ! Parasesc usor clatinat barul si ma intrept catre ultimul. Ma asez la bar din lipsa de locuri in picioare. Cum nu au apa minerala cu potasiu, imi comand resemnat o bere. Urmatoarele momente sunt usor neclare, cert este ca in cateva beri ma regasesc la masa cu un arab, un negru si o chinezoaica, aratandu-le jocurile de magie cu cartile. Entuziasmul mai aduce la masa un rand. La plecare oamenii insista sa imi plateasca consumatia, iar eu refuz fara succes. Cica: "für die Magie" ! Doar Titan mai stie ce inseamna si asta.
Declar: Diebels, Getzweiler, Rhenania, Stifts Pils, Hovel's Bitterbier, Holsten Edel, Hibernator (seasonal), Schlussel Alt, Bitburger Pils, iar pe ultimele trei nu mi le mai amintesc, dar stiu ca erau albe.

Apropos, "hops" mai inseamna si "hamei". Need I say more ?

Turcul de la magazin ma intampina azi cu "cea feaci ?". Raman tampit, iar el ma intreaba: "You no remember ? Last night !". Imi reimprospateaza memoria, moment in care aflu (pentru prima oara) ca a avut o prietena din Romania timp de doi ani. Aparent am povestit mult cu o seara inainte. Cica romancele sunt dotate si la creier si la corp. Nu-l cred, iar el completeaza cu "aber alle Frauen sind verrückt". Probabil mi-a sugerat sa am un drum placut pana acasa. Stiu in schimb sigur ca am dormit invers in pat, pentru ca asa m-am trezit. Imi aduc aminte ca am aruncat o perna pe jos, dintr-un motiv care imi scapa acum si inevitabil ... m-am curentat.

Care este diferenta dintre imaginile de mai jos ? 

Cel mai bun raspuns primeste o bere originara din Dusseldorf de la mine, cand ma intorc. Bagati fisa !

"Beer makes you feel the way you ought to feel without beer."

Gasesc berea un alt motiv pentru a trai.

conservatorism

Intrebari ?

   

Memoriu pentru generatiile care vin (C2H5OH) din urma

 
 
   ... din marinimia-mi debordanta si abnegatia mea permanenta catre o lume mai buna, iti prezint, adolescentule cretin, cateva reguli care sper sa ma ajute pana si pe mine sa traiesc o poveste mai frumoasa de viata. Esti in liceu si parintii nu inteleg de ce este vital sa-ti bagi cercel in rât, nimeni nu te intelege ... motiv pentru care te tai cu lama intr-un colt, nu ai succes de "Justin", ti se pare ca nu primesti destule pe lumea asta, cea mai buna tipa (cel mai bun tip) din scoala ta nu se uita la tine, visezi sa ai milioane de bani, te plangi ca ai o viata de cacat ? Ei bine, pulete ... iti prezint cateva axiome in speranta desarta ca le vei intelege ...

Regula 1: Viata nu este dreapta. Obisnuieste-te !
Regula 2: Lumii nu-i pasa de increderea ta de sine. Lumea se asteapta sa faci ceva, dupa care sa te simti bine.
Regula 3: Nu te astepta sa primesti mii de euro salar la iesirea din facultate. Daca vrei sa ajungi vicepresedinte la o super companie cu telefon celular de sute de euro, trebuie mai intai sa le obtii pe ambele.
Regula 4: Ce vezi la televizor nu e viata reala. In viata reala, oamenii trebuie sa plece la lucru dupa ce-si beau cafeaua.
Regula 5: Daca ai impresia ca profesorii tai sunt naspa, asteapta sa dai de primul boss. Ai sa plangi !
Regula 6: Faptul ca lucrezi la McDonalds pentru salariu minim nu este o rusine. Parintii tai ar fi numit chestia asta "oportunitate".
Regula 7: Daca gresesti, nu e vina parintilor. Inceteaza sa te plangi pentru greselile tale ... invata din ele !
Regula 8: Parintii tai nu au fost atat de plictisitori si "incuiati" asa cum ii vezi tu acum. Au ajuns asa pentru ca au platit factura, te-au sters la cur cand abea puteai sa stai in picioare si te-au ascultat cand te laudai ca esti cel mai maret om din lume. Inainte sa salvezi lumea de conservatorismul generatiei mai in varsta, du-te pentru inceput si fa-ti curat in camera.
Regula 9: Scoala poate nu a tratat (sau estimat) corect elevii cu note mari, precum nici pe cei cu note mici. Mai nou, poti sa dai examen de cate ori vrei, pana il treci. Chestia asta nu are nici cea mai mica legatura cu viata reala.
Regula 10: Viata nu are "vacante". Foarte putina lume din jurul tau are timp sa te ajute sa "te regasesti". Fa chestia asta in timpul tau liber.
Regula 11: Poarta-te frumos cu tocilarii, este foarte probabil sa ajungi sa lucrezi pentru unul.


Reusesti sa ma "sapi", prietene ? In loc sa tragi in jos evolutia, existand un cretin dobitoc, folosind toate tampeniile care va sunt puse la dispozitie in ziua de azi, inchide dracului calculatorul de pe care citesti chestia asta si iesi afara ! Fa ceva din tine ! Potentialul incredibil pe care il ai acum se diminueaza pe zi ce trece.

In ziua de azi, ereditatea este singurul lucru care face un cuplu sa se gandeasca unul la celalalt.

Daca vrei sa-ti readuci aminte de adolescenta, taie-i copilului alocatia. Nimic nu te aduce mai aproape.

La ce speri, la asta ? (tu chiar intelegi ce vroia sa zica, nu ?)

Adolescentul are mereu o dilema vitala pe care nu o realizeaza. Cum sa se comformeze regulilor societatii, dar sa ramana totusi "rebel". Solutia pe care a gasit-o momentan este relationarea la alt "model" pentru una in detrimentul parintilor, catre cealalta.

Sa nu crezi ca nu inteleg faptul ca adolescenta este singura perioada din viata unui om, in care sanatos si obiectiv intelege primitismul in care traim. Sa nu crezi ca gelozia fata de varsta ma impinge la cuvintele folosite. Gandesc ca singura varianta prin care omenirea se mai poate salva de la iminentul colaps, este prin intelegerea pe deplin a faptului ca adolescentii sunt cei care trebuie sa realizeze si sa perceapa realitatea. Numai voi aveti resursele mentale si puterea imaginatiei (scutita de "facturile de maine") ce pot trece cu succes peste fatalul conservatorism al generatiilor, ce conduce acum aceasta lume. In tine sta puterea, idiotule ! Lasa etno-botanica, lama si discotecile in timpul saptamanii, ... aveti treaba de facut !



  

Wake your dreams !

    
 

       ... doresc sa rectific un amanunt pe care l-am prezentat eronat la inceputul sederii mele acilea. Proportia de oameni care nu stiu engleza (sau orice altceva) nu este de 9/10. Aia primii doi oameni din primii douazeci au fost o pura si irepetabila intamplare. Defapt nimeni nu stie aici engleza. Astazi am decis sa iau masa la un fastfood pe nume "EuroGrill" in speranta unei comunicari mai complexe decat prin onomatopee, cu gazdele. Doi indieni si o chinezoaica s-au chinuit 5 minute sa inteleaga ca vreau doar un Cheezburger. Cartofii pe care nu-i comandasem i-am lasat in farfurie.

I love the nights I can't remember, with the friends I can't forget.

Trebuie sa mergi la munca, trebuie sa arati respect batranilor, trebuie sa iti trimiti copiii la scoala, trebuie sa te porti frumos, trebuie sa te informezi, trebuie sa fi in pas cu moda, trebuie sa respecti legea. Acum ziceti dupa mine: Sunt un om liber !

Ajungem azi in Koln la un client mititel cu o cladire ce are doar 5 etaje sub pamant, restul de 20 fiind deasupra. Scapam repede, caci aparent am fost chemati sa apasam un singur buton pentru rezolvarea problemei cruciale, si cum timpul ne permite, facem un detur pe la cladirea de langa gara.

Catedrala asta are 144.5 metrii inaltime, iar constructia ei a inceput in anul 1248. Un exemplu incredibil de "exceptional work of human creative genius" (UNESCO World Heritage Site). Desi a primit in jur de 70 de lovituri directe in timpul celui de-al doilea razboi mondial, catedrala a ramas in picioare in ceea ce ramasese defapt un oras plat.

O capodopera a ingeniozitatii umane ce va ramane in istorie drept o dovada a puterii creative a animalelor inteligente din acest colt de univers. Apropos, Voyager 1 tocmai intra in Heliopauza, ceea ce inseamna ca iese in curand din sistemul nostru solar si intra in spatiu interstelar. O alta dovada a evolutiei si maretiei creierului uman.

Cand ma fac mare, vreau sa locuiesc aici.

Love is the answer, and you know that for sure; 

Love is a flower, you've got to let it grow.

Dusseldorf - coafura rezista !

   ... imi bag caciula si ma reapuc de Pimsler. Daca nu vine muntele la Mohamed, ma duc eu la limba nemtilor. Am invatat astazi sa numar, sa intreb "cat costa" (desi nu ma ajuta cu nimic atunci cand vine raspunsul), "incotro este" si cateva expresii obscene de la turcul prieten.

Am gasit o cladire veche in Dusseldorf (ceea ce aici este o raritate aproape egala cu inteligenta blondelor de lux).

By the way, a aparut pe piata driver pentru Kinect. Vai, satelitul lui Saturn, daca moare curentul pe toata planeta de la exploziile solare, am belit macaroana ! Daca ma lasi singur intr-o padure cu un topor, imi va lua cel putin un mileniu sa-ti trimit primul e-mail. Asta presupunand ca imi lasi si ceva de futut. Nu de alta, dar la _animale_ nu prea am "intrare" ... if you dig what I mean. And I think you do ...

Cand ajungi la capatul franghiei, fa un nod si tine-te bine !

Si ca sa nu fiu ipocrit, presupunand ca Exista, va induc urmatorul combo nasol: Atunci cand Dumnezeu va vrea sa ne pedepseasca, va raspunde tuturor rugaciunilor noastre ! ...

Imi doresc un raspuns la treaba asta, 

m-am saturat sa tot imi raspund.

       Deziderez nespus un iTampon si doresc parerea voastra in legatura cu acest "subtire" aspect. Mi-l doresc de cand eram mic, prin faptul ca este un produs complet, complet diferit de alte variante ce ruleaza windows si se misca infernal. Plus ca piata aplicatiilor (care conteaza !) se afla la discretia penisului lui Steve Jobs. Vad lucrurile de viitor ca fiind simple (fapt pe care l-am invatat dureros) pentru progeniturile noastre. Gandesc aproape definitiv ancorat faptul ca iPad-ul ramane echivalent cu aparitia primului calculator digital din lume.

Ai doua variante: 

- imi spui de unde sa-mi cumpar si de ce ?

sau

- iti vars verbal in mai putin de 5 secunde, povestea invatata de la turc cu: "Halt die fresse, arschgesicht. Blas mir einen, arschloch ! Fickt euch, dorf trottel ! Leck mich am arsch, hurensohn ! Deine mutter !".

Orez in banda adeziva

    .... astazi la "brunch" m-am recompensat cu o felie de paine cu unt, peste care era pusa o combinatie de mezel stranie si in proportie de 80% neindentificabila. Si inevitabil laptele de capra pe 6 biti, pe care l-as bea si cu mainile la spate.

Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatesc.

La nemtii astia supermarket-urile sunt supermarket-uri, nu ce numim la noi apartamentele alea de la parter. Astazi m-am pierdut complet intr-unul, pentru ca avea doua iesiri care m-au derutat cumplit.

Violenta este ultimul refugiu al incompetentei. (Isaac Asimov)

Cotrobai aiurea si infometat strazile din centrul vechi al orasului, in speranta unui pranz decent cu ciorba (de care mi s-a facut un dor cumplit). Dupa ceva vreme fara nicio reusita, intru resemnat in primul magazin cu miros placut de afara. M-a panichez instant, ... japonezi !!! Ma ia in primire o nipoana cu aspect de samurai si ma intreba intr-o germana incorecta "ce doresc sa imi potolesc foamea cu". Bag fraza standard. Ea bareaza cu "immune". Tipa stie mai putina engleza decat stiu eu congoleza. Ma uit pierdut prin vitrina si dupa o vreme mi se aprinde revelant becul. Zambesc si spun "sushi". Tipa face ochii mari (stiu, stiu ... nu are cum; ba are ... ii face mai lungi pe orizontala) si baga o expresie pe figura de parca am injurat-o de toti samuraii ma-sii. Problema era ca in vitrina absolut totul era sushi. Ii arat ca vreau "Kakaku". Tipa face ochii si mai lungi. "Kakaku !!!" zic eu deja disperat de foame. Tipa cheama un ronin din spate, care ma lipmezeste in germana ca asta inseamna "pret" / "price" / "cost" in japoneza. Text-ul era, bineinteles pe toate produsele, dar eu nu observasem de foame.

Problema e ca nu aveai cum sa iti dai seama ce dracului era pus intre orezul ala rotund, nici daca aveai un mic laborator de analize medicale la tine. Arat cu degetul cateva rulouri din alea, iar tipa mi le pune in farfurie razand de alegerea mea stupida. Ii fut grijania argorelui genealogic in gand si ridic tava cu "chestii" pe langa care nipoana mi-a mai pus ceva garnituri (la fel de neidentificabile, dar aparent ultra necesare pentru comanda mea). Puteam la fel de bine sa mananc ureche de melc cu franjuri de covor persan. Desi nu sunt sigur ca nu fix asta am mancat. Cert este ca aceasta combinatie cretina de gusturi se concretiza intr-o armonie ciudata in gura, care te face aproape sa mai dai pe la ei. Apropos, ce bizantul lumii antice este pasta aia verde ? Arata ca Axion-ul la noi, dar se pare ca astia o consuma pe orez. Am compus o strofa despre experienta mea culinara din localul nipon, in care imi promit sa mai mananc cel putin odata pana plec ...

Orez in banda adeziva,

Cu roz, maro si-un mov ciudat,

Un gust oripilant de verde,

Mai bine nu stiu ce-am mancat.

Am vazut azi din afara, pentru ca mi-a fost frica sa intru, un supermarket chinezesc. Adica aveau de toate, de la bere la jucarii, de la branza la tampoane, de la becuri la mezeluri si prezervative. Doar ca toate chinezesti. Da, stiu ca toate sunt facute inevitabil in China, dar aici produsele erau in chineza, cu scris "din ala", cu pret exprimat in desene cu case si liniute. Toate ! Nu cred ca pot face fata Dusseldorf-ului. Ma cuprinde si depaseste in acelasi timp. Nu sunt sigur ca aici mai sunt turist-balaur ...

Aici nu ma intelege nimeni, dar eu macar stiu cum arata berea, ceea ce pentru mine este vital. La micul dejun ma saluta toata lumea, semn ca receptionerul a avut grija sa afle toti de fetish-ul meu pervers de a ma plimba noaptea prin zapada protejat doar de un fes. Pentru a continua "povestea", consum doua oua fierte, spre amuzamentul tuturor. Ma multumeste faptul ca am gasit un magazin relativ aproape de hotel cu bere ultra-ieftina la promotie (promotie pe care fac tot posibilul sa o scot din temelii pana plec). Deja m-am imprietenit cu turcul vanzator. Nu stim niciunul limba celuilalt, dar ne intelegem de minune cand e vorba sa-mi ia banii pe bere. Femeile bune ne fac sa cumparam bere. Cele urate ne fac sa o bem.

Q: Care este diferenta dintre doi elefanti si un fax ?

A: Maxim 30 de minute !

       Fax(e)-ul mi-a dat de m-a julit. Probabil nu pentru ca este dublu (1L), ci pentru faptul ca este al 3-lea. Elefantii ataca in grup. Nu stiu eu d-astea, nu stiu ...

Atunci cand vine sfarsitul lumii, vreau sa ma regasesc in Romania.

Aproape orice acolo apare cu 20 de ani mai tarziu.

Time machine

  

Imi este imposibil sa nu realizez ca imbatranesc ...

- nimic nu suge mai mult decat atunci cand realizezi in mijlocul discutiei faptul ca nu ai dreptate.
- imi doresc inapoi orele in care trebuia sa dorm, copil fiind.
- este extrem de necesar un [font] pentru sarcasm.
- trebuia neaparat sa invatam Pascal ?
- nu imi aduc aminte ultima oara cand nu am fost macar putin obosit.
- deciziile proaste genereaza povesti.
- nu intelegi cand "te loveste", dar exista un moment in ziua de lucru cand pricepi ca nu urmeaza sa mai faci nimic constructiv pana la finalul zilei.
- va rog mult, ... sa fie "blue ray" ultima varianta de stocare digitala. M-am saturat sa imi tot rescriu colectia.
- cel mai panicant moment pe lumea asta este atunci cand iesi din "Word" si aplicatia te intreaba daca vrei sa salvezi diferentele, desi nu ai modificat nimic.
- ma supara maxim faptul atunci cand sun un prieten si raspunde in momentul in care inchid, dureaza un minut pana raspunde din nou la telefon.
- cat de nasol e sa faci curat in casa si sa nu vina nimeni la tine in ziua respectiva ?
- pastrez numere de telefon in agenda, doar ca sa stiu cui sa nu-i raspund.
- de ce grijania ma-sii nu are si congelatorul un bec ???
- urmaresti ca adult un film vazut in copilarie si brusc iti dai seama ca defapt nu ai inteles nimic din filmul pe care l-ai vazut !
- prefer sa car in 10 minute 10 pungi (cu rateuri pe podea), decat sa fac doua drumuri de un minut pana la masina.
- singurul moment in care sper un "rosu" la semafor este in momentul in care scriu un sms la volan.
- oare chiar unii dintre noi nu pot face diferenta intre foame si plictiseala ?
- pricep si iubesc caramaderia doar in momentul in care mai multe masini se unesc sa nu lase intre ele un idiot ce depaseste linia continua si vrea sa reintre in coloana.
- am doar eu impresia, sau adolescentii din ziua de azi devin din ce in ce mai prosti ?
- nu cred ca ne apropie ceva mai mult de frica primordiala, decat milisecunda in care realizezi faptul ca te-ai lasat putin mai prea mult pe spate decat echilibrul pe care ti-l ofera scaunul pe care stai.
- ma uit uneori de 3 ori la ceas, inainte sa realizez ca nu am habar ce ora este !
- aproape de fiecare data ne confruntam cu imposibilitatea de a gasi cheile de la masina in buzunarul in care le-am introdus,card-ul in portofel, telefonul pierdut in camera, dar orice om reuseste in complet intuneric, jumate adormit si complet inconstient fata de universul inconjurator sa apeze butonul de "Snooze" in maxim 0.5 secunde !
- cel mai bun prieten pe lumea asta este acela care, atunci cand mori, iti sterge "browsing history".

"Viitorul este in mainile tale"

(chestie vazuta pe peretele unui pisoar, in Sofia)

Sunt un huligan intelectual !

   If we had no winter, the spring would not be so pleasant; if we did not sometimes taste adversity, prosperity would not be so welcome. (Anne Bradstreet)

Iubeste-ti copilul ca si cum ar fi al tau

    


  ... moment in care inteleg exact ce anume mi se pare complet diferit. Oamenii de aici traiesc in Germania (o alta tara decat mi-a fost dat sa vad pana acum). Prin venele lor curge sange galben, rosu si negru.

Some days you are the bug, some days you are the windshield.

Singura arma la purtator pe care o am, cea cu "entschuldigen Sie, Ich verstehe nur ein bisschen Deutsch. verstehst du Englisch ?" pur si simplu nu mai prinde. Primesc "rezist" la 9 mutari din 10. Aici lumea nu a auzit de engleza. Comic gasesc faptul ca o persoana din zece imi raspunde cu "of course", de parca e normal sa cunosti aici o limba moarta, ca engleza. Cea mai amuzanta a fost o babuta trecuta lejer de 140 de primaveri, care imi raspunde derutata la intrebarea mea cu "verstehe Ich, was ?".


Gandesc o treaba ultra-beton: sa iei telefonul unui prieten care e la toaleta si sa trimiti la toata lista: "Stiu secretul tau. Nu pot sa vorbesc, da-mi sms !". Mega-fun rezultatul pe toata saptamana ce urmeaza !

Ideea este ca aici nu e Munich. Aici e Germania lor ! Doar personalul pus sa lucreze strict cu publicul strain (la punctele de informare, magazinele dedicate turistilor si alte cateva exceptii) cunoaste "nur ein bisschen Englisch". In rest, negrii, chinezii, pakistanezii, tiganii, etc. ... plop ! Nimic. Nada ! Pana si tehnicianul care ma gazduieste aici imi vorbeste in germana; putina engleza pe care o cunoaste tinand doar de job.

If you drink, don't park; accidents cause people.

Bai, deci nu ca ungurii din Romania ! Astia se scuza frumos, putin rusinati dar sinceri, pentru faptul ca efectiv nu cunosc "engleza asta dom'le". Pe Titan, unde am nimerit ?!?

Clientul nostru este o banca finantata si controlata de guvern, care ofera credite firmelor nemtesti. Treaba mea se desfasoara la una dintre sutele de locatii din toata tara. Cladirea pare veche, dar renovata ...

Miezul cladirii (centrul ei) este gol; o gaura prin care vara intra soarele, iar iarna ... este inchis. Sala de sali de mese, ce deserveste pe trei etaje, cateva mii de angajati, ofera posibilitatea de "brunch" (un fel de progenitura intre "breakfast" si "lunch"). Poftesc o felie de paine cu somon afumat si jumatate de ou fiert presarat cu rozmarin, precum si un pahar de lapte de capra germana cu 64 de "tzatze". Evident o capra pe 6 biti, dar exagerat de gustoasa la "output".

Ma imprietenesc rapid cu cativa colegi in varsta, dar jucatori epici de WoW. Ne intelegem prin semne si magii. Bai, chiar nimeni nu stie engleza pe aici. Decat tanti de servici, care o rupe putin englezeste pentru ca este originara din Londra si este batrana rau.

If you can play as if it means nothing when it means everything,

then you are hard to beat (Steve Davis)

Mi-am auzit faptul ca blog-urile mele sunt "asa si pe dincolo" ... motiv pentru care, sa nu-mi mai aud vorbe, ma simt nevoit sa precizez:

BLOG DISCLAIMER:

This article does not reflect the thoughts or opinions of either myself, my company, my friends, or my penis;
Don't quote me on that;
Don't quote me on anything;
All rights reserved;
You may distribute this article freely but you may not make a profit from it;
Terms are subject to change without notice;
Illustrations are slightly enlarged to show detail;
Any resemblance to actual persons, living or dead, is unintentional and purely coincidental;
Do not remove this disclaimer under penalty of law;
Hand wash only, tumble dry on low heat;
Do not bend, fold, mutilate, or spindle;
Your mileage may vary;
No substitutions allowed;
For a limited time only;
This article is void where prohibited, taxed, or otherwise restricted;
Article is provided ''as is'' without any warranties;
Reader assumes full responsibility;
No shoes, no shirt, no articles;
Quantities are limited while supplies last;
If any defects are discovered, do not attempt to read them yourself, but return to an authorized service center;
Read at your own risk;
Parental advisory - explicit content;
Keep away from sunlight;
No purchase necessary;
Text may contain explicit materials some readers may find objectionable, parental guidance is advised;
Batteries not included;
Keep away from pets and small children;
Limit one-per-family please;
No money down;
You need not be present to win;
Some assembly required;
Instructions are included;
Action figures sold separately;
No preservatives added;
Slippery when wet;
Safety goggles may be required during use;
Sealed for your protection, do not read if safety seal is broken;
Call before you dig;
Not liable for damages arising from use or misuse;
For external use only;
If rash, irritation, redness, or swelling develops, discontinue reading;
Read only with proper ventilation;
Avoid extreme temperatures and store in a cool dry place;
Keep away from open flames;
Avoid contact with eyes and skin and avoid cinhaling fumes;
Do not puncture, incinerate, or store above 120 degrees Fahrenheit;
Do not place near a flammable or magnetic source;
Smoking this article could be hazardous to your health;
The best safeguard, second only to abstinence, is the use of a condom;
No ysalt, MSG, artificial color or flavoring added;
If ingested, do not induce vomiting, and if symptoms persist, consult a physician;
Articles are ribbed for your pleasure;
Possible penalties for early withdrawal;
Offer valid only at participating sites;
Slightly higher west of the Rockies;
Allow four to six weeks for delivery;
Must be 18 to read;
Disclaimer does not cover misuse, accident, lightning, flood, tornado, tsunami, volcanic eruption, earthquake, hurricanes and other Acts of God, neglect, damage from improper reading, incorrect line voltage, improper or unauthorized reading, broken antenna or marred cabinet, missing or altered serial numbers, electromagnetic radiation from nuclear blasts, sonic boom vibrations, customer adjustments that are not covered in this list, and incidents owing to an airplane crash, ship sinking or taking on water, motor vehicle crashing, dropping the item, falling rocks, leaky roof, broken glass, mud slides, forest fire, or projectile (which can include, but not be limited to, arrows, bullets, shot, BB's, shrapnel, lasers, napalm, torpedoes, or emissions of X-rays, Alpha, Beta and Gamma rays, knives, stones, etc.).
Other restrictions may apply.

Sunt presedintele lumii mele ! 



  

Titlul acestui articol

     Sa povestesc in schimb, la cerere, ceea ce mi s-a petrecut in noaptea cazarii. Camera mea este la nivelul solului, cuplata de receptie printr-o gradina de vara cu alei si pomi verzi. Hotelul asta nu e ceea ce stiam eu. Receptia este ocazionala (cateva ore pe zi), curtea da direct in strada (am cheie de la poarta !) si tot complexul interior este defapt o foarte mica oaza de casute de vacanta. Imi plange sufletul gandindu-ma ca trebuie sa parasesc acest minunat loc la un moment dat.

       ... termin dusul si poftesc o mica tigara inainte de culcarea cu Elephant, care mi-a dat la intelect de m-a julit (concentratie de alcool ridicata ... 7,5 % ... 750 la zece mii). Nu sunt pudic (fiind binecuvantat regeste de la brau in jos), in schimb trag un chilot pe mine si fesul (din spaima frigului) si ies pe presul de la usa sa pun nicotina in plaman. Usa se inchide in spatele meu, in timp ce eu continui sa pufai pana tampesc de frig. 

Sistemul aparent analogic dar complet (idiot-)digital de la intrare, decide ca eu am parasit incinta (desi cheia era infipta in iala, pe dinauntru) si purcede la a face "lock" pe camera (tv, heating, general AC power si main door). Imi trebuia doar brelocul de la chei ca sa pot deschide pe din afara fara sa introduc nicio cheie in usa. 

Dau tarcoale camerei, sperand ca am lasat macar un geam deschis. Inutil si generator de panica ! Problema cea mai grava era faptul ca afara era cumplit de frig, iar inauntru la receptie nu era nimeni pana a doua zi la 06:00. Ma complica urat faptul ca nu am posibilitate de 112, pentru ca nu am mobil la mine. 

Imaginea urmatoare ramane memorabila: in mijlocul unei gradini, noaptea ... un individ imbracat in fes si chiloti, purtand in mana doar o bricheta, fuge congelat catre receptie. Ma opreste un glas familiar in spatele meu cu: "may I help you ?". Pe sfantul Titan ... receptionerul ! Ducea gunoiul inainte sa paraseasca pana a doua zi dimineata hotelul. Iisus exista !!! Trebuie sa existi mult prea neamt ca privind imaginea de mai sus sa intervi cu "va pot ajuta cu ceva ?". Las la latitudinea stapanului cititor sa genereze povestea ce a urmat, cert este ca tipul avea o cheie generala, cu care m-a lasat inauntru in camera, printre sughituri de ras imposibil de stapanit.

Paradoxul lui Pinochio "Nasul meu o sa creasca acum".

Plecarea cu bere

 

    ... acelasi Otopeni care ma lasa lipit pamantului pentru doua beri la paharel, acelasi check-in penibil, aceiasi forma de imbarcare. Ma supar si mai beau o bere. Mi se mai spune si Andrei cel Tulbure !

Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri. (J.F.Kennedy)

Ma cazez in avion langa o pizda sublima. Blonda, cu caietul si carnetul la tabla, subtire, cu ochelari sexy de profesoara si fara aere in cap. Un deliciu extrem, pe langa care iti face multipla placere sa mai bei trei beri. Partea proasta este ca pana la Zurich ea era maritata. Partea buna este ca pana la Zurich eu eram clampa.

All generalizations are false, including this one.

Mi-am promis ca nu mai ma tampeste din nou; nu are cum sa fie atat de multa civilizatie aici, nu are cum, am vazut si asa prea mult ! Pe satelitul lui Saturn ! ... nu puteam sa ma insel mai mult. Am tampit usor in Zurich (unde am facut escala de 3 beri) intr-un aeroport mai mare ca Bucurestiul, dupa care m-a pleznit direct in cojones chiar inainte sa aterizez in Dusseldorf. A se lua in considerare ca eram deja "in aer" atunci cand eram in aer spre destinatia finala. Scot iPod-ul si incerc sa debitez solutia pentru hotelul ce se departeaza de mine pe bere ce trece.

Sa nu-ti inchipui ca poti schimba un barbat, ... decat daca este in scutece.

Noi nu cerem indicatii de la straini. In schimb, combo direct pe aeronava: 1 - Flight attendant-ul negru (dar neamt) imi palmeaza a 3-a bere pe segmentul de 55 minute de zbor, zambind cu subinteles; 2 - nenea de langa mine (vazandu-ma descurajat) imi recomanda ruta cea mai scurta catre hotel, cu o atitudine ce-mi aminteste de un oarecare sofer de autobuz. Nici macar nu am pus piciorul in tara celui de-al 3-lea Reich, si deja ma simt intre oameni.

Cobor din avion si urmez turma, aeroportul deja depasindu-ma. La prima jonctiune, un coleg-pasager chelios ce ma vede ca ma holbez pe pereti, ma intreaba intr-o engleza stricata: "Can I help you ?" si ma ghideaza catre zona cu valizele dinspre banda rulanta. Intru la informatii si o chinezoaica batrana imi prezinta cu o engleza de doctorat faptul ca am de parcurs 500m pana la iesirea catre statia de tren, cu bancomatul pe stanga, vis-a-vis de Pizza Hut. Pe drum ma impiedic de o bere (evident la supra-pret) si ajung in gara Dusseldorf Flughafen. Berea o platesc cu card-ul pentru ca remarc a 5-a oara ca nu am Euro cash la mine. Ma iau in gura cu tonomatul de bilete de tren, care imi refuza card-ul din motive exprimate in limba germana, moment in care il fut in gura verbal si ii dezvirginez cristosii. Un alt chelios ma abordeaza cu "problem ?". Ii cer sa ma indrume pana la primul bancomat (pentru ca evident, prajit la creier fiind, uitasem complet de Pizza Hut si ATM).


Upercut nasol: omul zambeste (cum altfel ?!), scoate 3 euro si introducandu-i in masinarie imi zice: "You should take this train, the next one leaves in about 20 minutes". Raman masca si nu stiu cum sa-i multumesc. Imi zice: "It's on me" si ma impinge zambitor in tren.

In tren scot hartile (una normala cu Dusseldorf si cea cu transportul in comun) si nu imi dau seama de ce nu pricep nimic din ele. As bea o bere de nervi, dar n-am. Dupa cateva clipe de uitat tamp pe cele doua harti, aud din spate: "können wir Ihnen helfen ?". Barez instinctiv cu "entschuldigen Sie, Ich verstehe nur ein bisschen Deutsch". Cei doi tineri insuratei imi indica statia la care trebuie sa cobor si bonus cateva instructiuni ulterioare, pe care urma inevitabil sa le uit pana in Dusseldorf Haupbahnhof.

Dibuiesc cu greu hotelul, dupa ce ma invart ca un idiot in jurul lui pret de doua beri si intr-un mare final ma cazez. Ceva anume imi spune ca asta nu e Germania cea pe care o stiu eu. Civilizatie si oameni buni exista. Am primit cadou un bilet de tren si au sarit toti sa ma ajute fara sa cer eu, in schimb ... ceva nu e la locul lui. Nu ... ceva sigur nu e in regula ...

Maine este facut din fiecare zi de azi !

Insetat, ma despachetez si decid sa beau si eu o bere, ca tot am ajuns cu bine. Aveam sa inteleg abia a doua zi cat de diferita este Germania in care am aterizat. 

Ma linistesc pe Carlsberg Elephant (7.5 %) ...

Imaginea este inclinata din cauza trepiedului, pentru ca ... ... ce ziceam ?

Cioc-cioc !! - Cine-i ? - Berea ! - Intra !!!

    

       ... in schimb, partea buna este ca un client important din Dusseldorf are nevoie de ajutor on-site, fapt ce imi faciliteaza o excursie pana in orasul nemtesc catalogat pe locul 6 in lume (si primul din Germania) de catre Mercer's 2009 Quality of Living Survey ca nivel de trai. Desi mic, orasul este potent si detine o istorie bine cultivata despre bere, fiind on my "to-do" list inca din secolul XVII.

Remarc uneori ca prefer sa ma cac la munca, pentru ca:
1 - sunt platit pentru asta.
2 - folosesc resursele companiei.
3 - am impresia ca ma cac pe banii lor.

Desi sunt momente in care stau de unul singur si ma consider in plus, conditia mea de turist cu suflet de hamei ma obliga sa iau in serios deplasarea mea (tot de unul singur) in frumosul oras de pe fluviul Rin. Cum nicio fapta buna nu scapa nepedepsita, voi avea din nou sansa sa-mi imbogatesc bagajul de cunostinte fermentate la nivel de halba, intr-un oras ce a fost aproape complet distrus in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Partea buna este ca la capitolul de arhitectura modernista, voi avea cu siguranta ce vedea.

O padure virgina este un loc in care mana omului nu a pus niciodata piciorul. Intentionez sa dezvirginez, folosind doar cele patru ingrediente naturale, destinatia mea in saptamana ce urmeaza. Ai carte, ai cu ce sa te stergi … tocmai de aceea mi-am cumparat MotionX GPS care functioneaza si pe iPod Touch in mod off-line, sa nu ma pierd printre halbe odata aterizat in capitala de nord a regiunii Rhine-Westphalia.

Pe principiul "daca dragoste nu e, atunci sa facem" voi incerca sa devin una cu cetateanul neamt bautor ereditar de bere, sarind din bar in bar pe perioada sederii mele "pe zona".

Apropos, au dat drumul la Google Street View in Romania. De foarte mult timp mi-am aruncat Atlas-ul la gunoi, in schimb revolutia mapping-ului digital al Pamantului a atins un nou nivel. Acum astept lansarea pe piata a dispozitivelor de realitate virtuala ca sa pot spune: "Las Vegas ? Am fost acolo ...".  Pana una alta, trebuie sa ma deplasez fizic pentru a cunoaste locuri noi. Nu-i bai, mai beau o bere pe drum.


Voi incerca sa intru fulminant si devastator in viata de noapte a orasului german, apostand piz    fete cu eternul: "Hi, I'm writing a phone book, can I have your number?".

Am bateria de la aparat on full charge, trepiedul in valiza, gatul uscat si privirea inainte, motiv pentru care vor urma niste povestiri reci si cu spume la gura. Ca soacra ideala.

Blog status upgraded to Open. Stay tuned, urmeaza Dusseldorf, live ... 2010 in the mix !

Am plecat la cumparaturi. Daca nu sunt la paine, cauta-ma la oua.

Black Holes Suck!

La revedere, Munichenule-Oras !

      Cica doi cocosi merg la alimentara ca sa vada puicute goale. Numai daca ar fi atat de simplu si pentru noi. Clipele pana la plecarea din orasul Siemens se scurg de pe ceas precum berea din pahar in stomacul meu de turist. Alternez intre melancolie si tristete, dar imi revin repede ca un zmeu-balaur ceea ce sunt si imi mai deschid o bere alba nefiltrata. Le propun colegilor sa bem si noi ceva in ultima zi de stat in Germania, propunere care trece unanim la stadiul de proiect (lucru care ma amuza cumplit, gasindu-l extrem de cotidian pe durata sederii noastre in Nemtia). Deschidem televizorul ... evident pe fotbal ...

Going insane while watching a great football game is a sign of mental health.

      
      Ma decid la a X-a bere (unde X ia valori intre 10 si Limita din bere [unde bere tinde la infinit]) sa ma reintorc in tara si sa cumpar un hectar de pamant pe care sa plantez hamei. Bunicul meu facea o chestie extraordinara cu perii lui din curte. Atunci cand para (ca fruct) era cat un deget mic, introducea o sticla (din sticla de sticla) peste para respectiva. Ulterior para crestea si devenea prea mare pentru a mai putea iesi din sticla. La culesul roadelor, bunicul inunda sticla cu tuica de prune. Aspectul final era o adevarata opera de arta. Cam asa ceva ...

Rainbows are God's way of reminding us that beauty is an optical illusion.

      Doresc ca pe fiecare fir de hamei de pe hectarul meu (inca mental) sa pun invers o sticla goala de bere. Sa cresc hamei direct in sticla cu hamei frumos-fermentat. Ideea ma duce lesne de inteles cu gandul la bere, motiv pentru care decid sa-mi mai aprind una si sa o las sa-mi linisteasca sufletul meu de turist insetat, dar zmeu-balaur. Ma enerveaza la culme fraza de tipul: "Si maine e o zi !". Nu ! Azi e o zi ! Poate ultima ! Si poate n-am baut destula bere. Ma grabesc sa o termin pe cea inceputa ca sa-mi mai deschid una.

Never get into a pissing match via e-mail. If he forwards, you lose.

When a man meets another man, bonding begins when they both say things they hope no one else hears.

      Batranica zambitoare, tipul extrem de fumator, portarul zambitor, chelnerita frumoasa si indianul cantator de pe holurile cladirii Siemens imi vor ramane mereu in amintire ca un reper de normalitate, civilizatie si trai implinit. Inevitabil, acest oras m-a invatat multe, asa ca decid sa-l stimez si sa raman pentru el bland, ferm si demn. Cu siguranta nu m-am nascut in locul potrivit, dar acest aspect decid sa nu ma necajeasca si sa-l consider doar o "incercare" din care cu siguranta am multe de invatat. Inchin o bere pentru nemti, orasul lor deosebit si toate lucrurile bune si frumoase din aceasta lume. Ia priviti o bicicleta de om care are de carat un contrabas ...

      Prefer sa nu ma simt trist pentru ca excursia mea de turist cu suflet de hamei s-a incheiat, in schimb decid sa ma bucur de experienta si sa privesc la viitorul care desi nu suna bine (ci ocupat) in realitate tine doar de noi. Prefer sa mi-l fac vesel. Pentru ca sunt balaur-fabulos si zmeu-turist.


      Cu siguranta habar nu am cand ma voi (si daca) reintoarce pe aceste meleaguri straine, dar mult mai primitoare decat cele de acasa. Nu exista finaluri, ci doar noi inceputuri. Si fara sa vreau sa ma repet sau sa par fara inspiratie, doresc totusi sa inchid blog-ul ca data trecuta, intr-o tenta optimista, ce trebuie sa va lase in suflet un gust dulce de curcubeu proaspat si miere de unicorn alb. 

Blog Status upgraded to : Closed.

      Pentru ca ne schimbam pe zi ce trece. In fiecare moment. Si uitam mereu ceea ce am fost si uneori unde ne indreptam. No river can return to its source, yet all rivers must have a beginning.  The seed never sees the flower !

And because the world is round, don't ever lose hope !
There is always morning ... somewhere in the world !

The journey of a thousand leagues begins with a single step.
The beginning ... is always today !

Germania - Ghana [32 - 0] (scor la beri)

    
      Nemtii sunt tampiti cand vine vorba de baut bere. Adolescentul mediu din Germania, ma baga degajat sub masa cand vine vorba despre baut nectarul zeilor. In curand va incepe meciul ...

      Ne pregatim pentru meci. In sensul in care ne facem incalzirea. Eu nu mizez ca va inscrie Germania cine stie ce goluri, asa ca zmeu-prevazator ceea ce sunt, ma pilesc groaznic inainte, sa inteleg mai bine meciul. Echipa nu ma lasa mai prejos. Asadar ... pregatirile pentru meci ...

[Before]

[After]

      Coboram optimisti si usor clatinati catre terasa, unde gasim o mica peluza incinsa, in schimb racita cu multa bere. Sfinte Hamei, ce-mi place tara asta ! 

Most football teams are temperamental.

That's 90% temper and 10% mental.

      Germania castiga la beri in meciul cu Ghana. Va las in compania unei povesti vizuale a meciului in care Germania a inscris un gol spre fericirea gatului uscat al turistului cu suflet de hamei, probabil si pentru ca pozele va pot explica mai bine ceea ce eu nu cred ca imi mai amintesc foarte clar.

[Poze din Mozard Cafe] - please follow link !

When you win, nothing hurts. (Joe Namath)

Bere si vuvuzele

    
      Aleg cartofi la cuptor in detrimentul celor prajiti, pe care ii argumentez cu sos brun, dupa care ma indrept catre pestele facut la gratar pe care il achizitionez in farfurie, in cantina exagerata ce deserveste toate cladirile Siemens din jur. Evident, am cunoscut multi romani in Germania, dar episodul urmator intrece orice limita. Regasesc dupa o privire fugara exercitata la etajul 2 al "restaurantului-monstru", colegii de echipa ce luasera deja loc la masa. Ma asez langa 3 exemplare de o frumusete nemteasca rara, deschid cola (cu regret, in lipsa berii !) si purced la ingurgitarea elementelor gastronomice nemtesti, cu o furie de care Hansel si Gretel nu au fost capabili in povestea fratilor Grimm, la vederea casei din dulciuri detinuta de vrajitoarea cea rea.
      Intr-un mod normal pentru heterosexualitatea pe care o detin la purtator, privirea imi este magnetic atrasa de cele 3 elemente de o frumusete inexplicabil germana, prezente la masa noastra. Inevitabil imi scapa o fraza de tipul : "Le-as umple gura caprioarelor". Lumea rade, in timp ce venea la masa ultimul component al echipei noastre, care s-a plasat fara drept de apel langa fecioarele aducatoare de erectie naturala. Glumim, zambim si ca porci-barbati facem glume pe seama gazelelor cu aspect vizual erectil de langa noi.
      Ultimul care a comentat a fost Adi, care la ridicarea printeselor de la masa, a intrebat retoric catre el insusi: "Plecati, frumoaselor ?".

Apocalipsa !

      Cea mai hranita, buna si bine construita dintre papusi, se ridica de la masa si ne spune zambind sarcastic: "Plecam, avem de lucru !" (in cea mai romaneasca limba existenta). Adi s-a inrosit mai tare decat un rac fiert, mult mai rosu decat mine, care eram deja cu capul sub masa de rusine si contemplare introspectiva asupra spuselor mele din ultimele 20 minute. Imi amintesc vag ca am pronuntat constructii de genul : "cine nu ma inghite ... sa ma suga", sau "cred ca pe langa gura bunetei nu au reusit sa treaca multe penisuri, asta pentru ca au nimenit toate", precum si brutalul "fugiti, caci dau drumul la poolah !".
      Stiam eu ca nemtoaicele nu sunt frumoase si ar fi fost cazul sa ma prind ca nu erau de prin partea locului aceste deosebite exemplare ale regnului feminin. In schimb, de unde Sf. Hamei sa banuiesc ca erau chiar romance.

      In fiecare zi, pe metrou, ne intalnim cu aceleasi personaje dubioase. Probabil pentru faptul ca plecam de la hotel la ora fixa, luam acelasi U3 care vine cu precizie de ceas elvetian si ne plasam in primul vagon (mai aproape de iesirea catre sediul Siemens). Exista un tip foarte fumator si cand spun foarte, inseamna ca nu am vazut pe nimeni mai fumator decat el. Tipul ruleaza pe genunchi o tigara si la statia noastra se pune primul la usa cu bricheta in mana si tigara in gura. In secunda in care usile se deschid, tipul aprinde tigara. Atat de fumator e ! Mai exista o tipa usor in varsta, care nu are sprancene, iar in locul lor a desenat doua dreptunghiuri roz. Nu contest ca e nebuna, in schimb este binevoitoare si zambareata, deci i se iarta. Avem si shmekerul culeanu care vine la tricouri cu muschi, cercei in toate urechile si o arde mainstream cu iPod-ul in casca. Ceea ce e amuzant la el este ca desi vrea sa para foarte extrem, cand isi gaseste colegii, ii inbratiseaza si pupa pe ambii obraji, ca masonii sau capii mafiei italiene. Mai exista si directorul la costum care vine mereu cu trotineta. Aici nimeni nu rade de el. Metoda e eficienta, iar neamtul dezvoltat s-a prins ca exista lucruri mai bune de facut decat sa razi de altii.

      Aflandu-ma la cumparaturi in Real, purced prevazator la achizitionarea de bere in scopul partidelor campionatului mondial de fotbal cu balonul alb, gazduite prin contrast de o tara inchisa la culoare. Miercuri a jucat Germania, motiv pentru care am decis in grup sa mergem sa vedem meciul in "Cafe Mozard". Promotia serii era ca la fiecare gol inscris de Germania fiecare client primea o bere din partea casei. Desi multumit de idee, nu pot sa nu ma declar intristat ca nu exista pe langa faimoasele lanturi chinezesti de restaurante "all you can eat" si berariile "all you can drink". Mi-as fi facut abonament, precum un client fidel ce apreciaza licoarea din numai patru ingrediente. Revenind la cumparaturi, in scopul meciului, mi-am cumparat asta:

Da ! Este un bax de bere la care primesti cadou o vuvuzela.

      La intoarcere, am pozat o tanti insarcinata pe strada. Mi-a placut la nebunie tricoul, pe care va invit sa-l cititi si voi (click pentru poza mai mare).

Maine mergem la meci, deci: "Hai Germania !".

“Football players, like prostitutes, are in the business of

ruining their bodies for the pleasure of strangers”

“Some people think football is a matter of life and death.

I assure you, ... it's much more serious than that.”

Stadionul prin bere

      Berile ma poarta agale printre cladirile curate ale orasului Siemens. Intalnesc batranele zambitoare si ma oftic cu gandul la Romania, unde incepi sa incretesti fruntea la 30 de ani. That's why I drink in the morning. Cele sapte carari pe care ma intorc spre hotel, ma poarta pe aripi de hamei din bar in bar, pana la statia de tramvai. Cea gresita !

If you want to succeed, double your failure rate. (Tom Watson)

      Ma arunc nervos spre prima terasa din calea-mi si comand o bere, pentru a putea mai usor sa intru in vorba cu ospatarita cea autohtona, ca sa-mi explice de ce si cum au schimbat astia tot orasul noaptea. Tipa intelege cu greu ce vreau de la ea si dupa cateva minute se uita la mine cu o fata nedumerita (!?), vazandu-ma serios in exprimarea mea. Incepe sa rada cand se prinde ca nu glumeam si imi arata ca harta din mana mea este de Sofia, nicidecum de Munich. Sa mor daca ma prinsesem. Am crezut ca de la bere s-a deformat harta sau orasul, ... si oricum ma asteptam in mod natural sa nu mai inteleg nimic din ceea ce se petrece. In schimb asta a pus capac la tot, mai putin la berea ce imi linisteste sufletul de turist contrariat.

Obstacles are what you see when you take your eyes off the goal line. (Vince Lombardi)

      Ajuns intr-un final la hotel, dupa 3 statii (logice si acum foarte clare) de metrou (dupa amanuntita explicatie a ospataritei binevoitoare si bine dotata la bust), arunc la cos toate hartile pe care le aveam asupra mea, mai putin cele de Sofia. Imi aprind o bere si ies linistit pe balcon. Dupa 3 minute injur, intru inauntru si scot din cos hartile de Munich, aruncand inapoi in cos pe cele de Sofia. Promit sa nu mai beau in timp ce arunc chestii la gunoi sau sa discut cu fete frumoase.

Bad things are not the worst thing that can happen to us. Nothing is the worst thing that can happen to us. (Richard Bach)

      Din aceast motiv, ma intalnesc pe peronul statiei "Sendlinger Tor" cu colegii de curs, pentru a vizita "Allianz Arena".

      Impresionant monument de cultura a sportului rege, aflat la 12 Km distanta de hotelul nostru si 20 minute de mers cu metroul, arena este atat de mare incat se vede chiar si din metrou. Pe geam, in dreapta.

      Gandesc ca trebuie inventat un font pentru sarcasm. Ar ajuta mult, cel putin in domeniul transmiterii informatiei pe cale electronica sau prin traditionalul proces de tiparire. 

Leave the beaten track occasionally and dive into the woods. You will be certain to find something you have never seen before. (Alexander Graham Bell)

      Ajungem in statia de tren anexata maretului stadion sportiv cu inclinatie catre fotbal, moment in care ca turist cu suflet de hamei, imi aprind insetat o sticla de "Kaiser Krone - Premium Pils" si declar prin gard: 

      Stationul magnific ne intampina cu marimea lui colosala, dar lipsit de berea atat de trebuincioasa turistului calator si balaur ca mine. Intrarea in stadion se ofera complet restrictionata la ora la care am ajuns noi acolo. In schimb spre deosebire de Arca lui Noe, locatia poate sa gazduiasca cate doua exemplare din fiecare specie.

      Pe langa parcarea de un impresionant prost-gust (in sensul de foarte mare) care se aliniaza la 500m de stadion in toate directiile, monumentul este echipat cu o parcare subterana asa cum nu se face pe la noi:

      Sportul rege prezinta aparent o mare importanta pentru neamtul din Munich, astfel incat fiecare detaliu este exhaustiv dezvoltat. Deci, stadion ! Imi aduc amuzat aminte de coloseumurile din Roma antica, atunci cand pentru doar cativa participanti la competitie, exista de 1.000.000.000 ori mai multi spectatori. La intoarcere in hotelul primitor, imi deschid o bere in cinstea oamenilor de pe aceste meleaguri. Cinste lor, cinste Munehezilor !

If you can play as if it means nothing when it means everything, then you are hard to beat (Steve Davis)

Muzee si zmee

      
      Astazi sunt sentimental ... privesc zambitor la curcubeu si pentru prima oara de cand suntem in Munich, afara nu mai ploua, lasand sa se intrevada o felie de soare si nitel cer senin.

      Am cunoscut o nemtoaica buna. Ceea ce va garantez ca este o raritate pe la ei. Nemtoaica obisnuita a germaniei europene este blonda, cu parul lung (dar bine aranjat), inalta (mult mai inalta decat tine), mare si cu o fat(z)a care nu spune nimic frumos. In schimb e "din aia" ! Asta ia vaca pe sus si o pune peste galeata, dupa care ii da o palma la fund vacii, de se mulge aia singura. Cara mobila mai bine ca tine si te baga sub masa la orice competitie cu tema alcoolica. A, si bea bere ! Multa bere !
      Revenind, am gasit o nemtoaica atipica care mi-a cazut cu tronc ... in sensul in care m-a calcat pe picior, din greseala, la iesirea dintr-o toaleta de berarie de cartier. Iote-o ...

A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune. (Cicero)

      Cicero nu a fost un om prost mereu. Oricum, imi este cu neputinta sa nu recunosc ca dupa 4.725 beri chiar nu aveam cum sa par destept. Spre deosebire de tipa din barul elvetian, asta stie engleza. In schimb, in barul nemtesc in care am poposit (cu sensul de oprit) si unde ca din intamplare ne-am facut muci, la ora aceea nu mai stiam eu engleza. In schimb am impresia ca stiam glume si bancuri in germana (limba pe care in mod normal nu stiu sa o vorbesc), pentru ca tipa radea la fiecare fraza spusa de mine. Plec maestru-balaur-clatinat din barul cu febletea mea blonda, nu inainte sa mai rad pe nerasuflate inca o halba e 1L continand tot o feblete de a mea ... si tot blonda. Plec tacut, dar vesel.

Un prost care nu spune nici un cuvant nu se deosebeste de un savant care tace. (Moliere)

      In week-end am vizitat Deutsches Museum (toate cele 3 locatii din Munich), situat pe hectare intregi de etaje pline cu absolut orice. Spre deosebire de orice alt muzeu pe care l-am intalnit pana acum, muzeul german din Munich are o regula extrem de flexibila si lejera pentru fotograful amator din mine, in sensul in care ai voie sa faci poze (inclusiv cu flash !) cu singul impediment ca nu ai voie sa folosesti trepied (si asta din motive de siguranta !). Aceiasi politica stipuleaza ca ai voie sa folosesti pozele pentru uz personal, iar pentru uz comercial sau urcarea lor pe site, trebuie sa platesti o oarecare taxa. In virtutea acestui fapt (implinit), nu va pot arata poze de la cele 3 muzee. Daca vreti, vi le arat in uz personal, la o bere.
      Muzeul german (wiki) detine capete, imbracamite si arme detinute de statuile din celelalte muzee din lume. Regasesc in el un razboi intre arta - tehnologie - misticism - stiinta in care toate elementele participante castiga, spre multumirea vizuala a turistului frapat. Frapat de exhaustivitatea cu care sunt tratate toate subiectele din lume.

      Un muzeu este un test acid al foto-jurnalismului. Eu fiind jumatate balaur, jumatate elvetian si jumatate zmeu, profit fotografic de toate exchibitiile ce imi clatesc ochiul insetat de cunoastere. Printre exponatele din seria torpilelor pentru submarin, aud din intamplare o discutie in engleza intre doua tanti, care m-a amuzat cumplit. In mica frantura pe care am auzit-o, una dintre tipe ii spunea necajita celeilalte : "Draga, ... mi se pare foarte ciudat ce se intampla: de fiecare data cand cunosc un barbat mai ca lumea, aflu fie ca e el insurat, fie ca sunt eu maritata".

      Primul muzeu contine tot, in sensul de tot. Existand turist pe cele 6 etaje am vazut masini, nanotehnologie, optica, telecomunicatii, minerit, astronautica, electronica, metale, robotica, barci, farmaceutica, ceramica, tehnologie textila, intrumente muzicale, agricultura, instrumente de masurat (orice !), cronometrie, geodezie, astronomie, avioane, fizica atomica, constructie de poduri, electronica aplicata, bio-tehnologie, istorie, industria comercializarii hranei, constructie, submarine si cel putin trei baruri pe care le-am folosit in mod exagerat, pentru ca din punctul meu de vedere, pana si berea este un exponat care trebuie atent studiat.

      Al doilea muzeu, se concretizeaza strict pe masini. Orice vehicul care poate sa se miste este prezentat in trei hale imense, care ma absorb prin dimensiunea lor iesita din comun. Prin masini, ma refer la: biciclete, camioane, masini de F1, trenuri, tramvaie, carute, motociclete, trabant, locomotive, amfibii si in general orice intra in categoria de vehicul de "teren". Spre exemplu, una dintre hale avea in mijloc 4 linii de cale ferata a cate 500m fiecare, pe care erau garate toate tipurile posibile de elemente feroviare. Incepand de la  locomotive de epoca, trecand prin vagoane de marfa si posta si terminand cu locomotive de viteza (400Km/h +) ultimul racnet. Am vazut WV Bora - Electric si BMW pe hidrogen. Aici aveau doar un singur bar-restaurant, asa ca intr-un mod inevitabil, l-am vizitat de mai multe ori. La iesire m-am declarat, cu mana la bere, complet impresionat de lenea nemtilor cand vine vorba de a face modele la scala; "De ce sa facem modele la scala ... hai sa punem tot in marime naturala, ca e mai simplu !".

      Ultimul si cel mai impresionant muzeu din Munich nu se afla defapt in orasul Siemens, ci intr-o periferie de tip "Harman" din afara cercului alb. Dupa o excursie de neuitat pana la locatia respectiva, ajungem epuizati pe locul fostului aeroport din Munich, unde se afla in ziua de azi Deutsches Museum (Flugwerft Schleissheim). Muzeu este specializat pe aviatie, in sensul in care am vazut tot ce tine de aviatie. Evident, in marime naturala. De la inceputul aviatiei in lume, atunci cand fratii "dreapta" au conceput primul vehicul ce exploata portanta pentru desprinderea de la sol, pana la un motor de racheta cosmica (pe care s-au chinuit sa-l puna pe lungime intr-una dintre incaperile ce pot gazdui fara probleme o uzina). Am intrat cu orgasm extaz intr-un avion cu decolare verticala si am ramas tampit la vederea bordului plin de butoane de toate natiile. Am vazut toate elicopterele din lume, motoare de supersonice, scaune de catapultare, planoare, parasute (deci nu femei usoare, ci chestiile alea cu care isi dau drumul parasutistii din avion), inclusiv ultimul model de EuroFighter "Typhoon" full-option. Mi-a plans ochiul la vederea unui motor de A380 in marime naturala si am inteles tehnica nemteasca de a explica lucrurile, pentru ca pe fiecare perete erau plazme ce ofereau filme despre istoria aviatiei, la care te puteai uita din niste scaune de avion. La iesire, am fost atras ireversibil si usor logic de magazinul de suveniruri la supra-pret, de unde, cu gandul la Nana am purces la achizitionarea a doua zmee, dintre care citez: unul cu dubla comanda si un SkyLiner in format 3D. 

"When once you have tasted flight, you will forever walk the earth with your eyes turned skyward, for there you have been, and there you will always long to return."

(sincer sa fiu, singurul lucru la care nu m-am gandit la momentul achizitionarii jucariilor eoliene, este cum dumnezeul-berilor-mele aduc eu SkyLiner-ul in tara, deoarece este mai lung decat orice lucru in care pot cara orice)

      Ma impiedic inevitabil de prima terasa cu bere in drum catre hotelul gazduitiv, moment in care pastrand aceiasi linie de subiect, gandesc in concluzie ca biserica este mai degraba un spital pentru necredinciosi, decat un muzeu pentru sfinti.

The only time you have too much fuel is when you're on fire.

Try to learn from the mistakes of others. You won't live long enough to make all of them yourself.