Orez in banda adeziva

    .... astazi la "brunch" m-am recompensat cu o felie de paine cu unt, peste care era pusa o combinatie de mezel stranie si in proportie de 80% neindentificabila. Si inevitabil laptele de capra pe 6 biti, pe care l-as bea si cu mainile la spate.

Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatesc.

La nemtii astia supermarket-urile sunt supermarket-uri, nu ce numim la noi apartamentele alea de la parter. Astazi m-am pierdut complet intr-unul, pentru ca avea doua iesiri care m-au derutat cumplit.

Violenta este ultimul refugiu al incompetentei. (Isaac Asimov)

Cotrobai aiurea si infometat strazile din centrul vechi al orasului, in speranta unui pranz decent cu ciorba (de care mi s-a facut un dor cumplit). Dupa ceva vreme fara nicio reusita, intru resemnat in primul magazin cu miros placut de afara. M-a panichez instant, ... japonezi !!! Ma ia in primire o nipoana cu aspect de samurai si ma intreba intr-o germana incorecta "ce doresc sa imi potolesc foamea cu". Bag fraza standard. Ea bareaza cu "immune". Tipa stie mai putina engleza decat stiu eu congoleza. Ma uit pierdut prin vitrina si dupa o vreme mi se aprinde revelant becul. Zambesc si spun "sushi". Tipa face ochii mari (stiu, stiu ... nu are cum; ba are ... ii face mai lungi pe orizontala) si baga o expresie pe figura de parca am injurat-o de toti samuraii ma-sii. Problema era ca in vitrina absolut totul era sushi. Ii arat ca vreau "Kakaku". Tipa face ochii si mai lungi. "Kakaku !!!" zic eu deja disperat de foame. Tipa cheama un ronin din spate, care ma lipmezeste in germana ca asta inseamna "pret" / "price" / "cost" in japoneza. Text-ul era, bineinteles pe toate produsele, dar eu nu observasem de foame.

Problema e ca nu aveai cum sa iti dai seama ce dracului era pus intre orezul ala rotund, nici daca aveai un mic laborator de analize medicale la tine. Arat cu degetul cateva rulouri din alea, iar tipa mi le pune in farfurie razand de alegerea mea stupida. Ii fut grijania argorelui genealogic in gand si ridic tava cu "chestii" pe langa care nipoana mi-a mai pus ceva garnituri (la fel de neidentificabile, dar aparent ultra necesare pentru comanda mea). Puteam la fel de bine sa mananc ureche de melc cu franjuri de covor persan. Desi nu sunt sigur ca nu fix asta am mancat. Cert este ca aceasta combinatie cretina de gusturi se concretiza intr-o armonie ciudata in gura, care te face aproape sa mai dai pe la ei. Apropos, ce bizantul lumii antice este pasta aia verde ? Arata ca Axion-ul la noi, dar se pare ca astia o consuma pe orez. Am compus o strofa despre experienta mea culinara din localul nipon, in care imi promit sa mai mananc cel putin odata pana plec ...

Orez in banda adeziva,

Cu roz, maro si-un mov ciudat,

Un gust oripilant de verde,

Mai bine nu stiu ce-am mancat.

Am vazut azi din afara, pentru ca mi-a fost frica sa intru, un supermarket chinezesc. Adica aveau de toate, de la bere la jucarii, de la branza la tampoane, de la becuri la mezeluri si prezervative. Doar ca toate chinezesti. Da, stiu ca toate sunt facute inevitabil in China, dar aici produsele erau in chineza, cu scris "din ala", cu pret exprimat in desene cu case si liniute. Toate ! Nu cred ca pot face fata Dusseldorf-ului. Ma cuprinde si depaseste in acelasi timp. Nu sunt sigur ca aici mai sunt turist-balaur ...

Aici nu ma intelege nimeni, dar eu macar stiu cum arata berea, ceea ce pentru mine este vital. La micul dejun ma saluta toata lumea, semn ca receptionerul a avut grija sa afle toti de fetish-ul meu pervers de a ma plimba noaptea prin zapada protejat doar de un fes. Pentru a continua "povestea", consum doua oua fierte, spre amuzamentul tuturor. Ma multumeste faptul ca am gasit un magazin relativ aproape de hotel cu bere ultra-ieftina la promotie (promotie pe care fac tot posibilul sa o scot din temelii pana plec). Deja m-am imprietenit cu turcul vanzator. Nu stim niciunul limba celuilalt, dar ne intelegem de minune cand e vorba sa-mi ia banii pe bere. Femeile bune ne fac sa cumparam bere. Cele urate ne fac sa o bem.

Q: Care este diferenta dintre doi elefanti si un fax ?

A: Maxim 30 de minute !

       Fax(e)-ul mi-a dat de m-a julit. Probabil nu pentru ca este dublu (1L), ci pentru faptul ca este al 3-lea. Elefantii ataca in grup. Nu stiu eu d-astea, nu stiu ...

Atunci cand vine sfarsitul lumii, vreau sa ma regasesc in Romania.

Aproape orice acolo apare cu 20 de ani mai tarziu.