Sa povestesc in schimb, la cerere, ceea ce mi s-a petrecut in noaptea cazarii. Camera mea este la nivelul solului, cuplata de receptie printr-o gradina de vara cu alei si pomi verzi. Hotelul asta nu e ceea ce stiam eu. Receptia este ocazionala (cateva ore pe zi), curtea da direct in strada (am cheie de la poarta !) si tot complexul interior este defapt o foarte mica oaza de casute de vacanta. Imi plange sufletul gandindu-ma ca trebuie sa parasesc acest minunat loc la un moment dat.
... termin dusul si poftesc o mica tigara inainte de culcarea cu Elephant, care mi-a dat la intelect de m-a julit (concentratie de alcool ridicata ... 7,5 % ... 750 la zece mii). Nu sunt pudic (fiind binecuvantat regeste de la brau in jos), in schimb trag un chilot pe mine si fesul (din spaima frigului) si ies pe presul de la usa sa pun nicotina in plaman. Usa se inchide in spatele meu, in timp ce eu continui sa pufai pana tampesc de frig.
Sistemul aparent analogic dar complet (idiot-)digital de la intrare, decide ca eu am parasit incinta (desi cheia era infipta in iala, pe dinauntru) si purcede la a face "lock" pe camera (tv, heating, general AC power si main door). Imi trebuia doar brelocul de la chei ca sa pot deschide pe din afara fara sa introduc nicio cheie in usa.
Dau tarcoale camerei, sperand ca am lasat macar un geam deschis. Inutil si generator de panica ! Problema cea mai grava era faptul ca afara era cumplit de frig, iar inauntru la receptie nu era nimeni pana a doua zi la 06:00. Ma complica urat faptul ca nu am posibilitate de 112, pentru ca nu am mobil la mine.
Imaginea urmatoare ramane memorabila: in mijlocul unei gradini, noaptea ... un individ imbracat in fes si chiloti, purtand in mana doar o bricheta, fuge congelat catre receptie. Ma opreste un glas familiar in spatele meu cu: "may I help you ?". Pe sfantul Titan ... receptionerul ! Ducea gunoiul inainte sa paraseasca pana a doua zi dimineata hotelul. Iisus exista !!! Trebuie sa existi mult prea neamt ca privind imaginea de mai sus sa intervi cu "va pot ajuta cu ceva ?". Las la latitudinea stapanului cititor sa genereze povestea ce a urmat, cert este ca tipul avea o cheie generala, cu care m-a lasat inauntru in camera, printre sughituri de ras imposibil de stapanit.
Paradoxul lui Pinochio "Nasul meu o sa creasca acum".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu