Astazi sunt sentimental ... privesc zambitor la curcubeu si pentru prima oara de cand suntem in Munich, afara nu mai ploua, lasand sa se intrevada o felie de soare si nitel cer senin.
Am cunoscut o nemtoaica buna. Ceea ce va garantez ca este o raritate pe la ei. Nemtoaica obisnuita a germaniei europene este blonda, cu parul lung (dar bine aranjat), inalta (mult mai inalta decat tine), mare si cu o fat(z)a care nu spune nimic frumos. In schimb e "din aia" ! Asta ia vaca pe sus si o pune peste galeata, dupa care ii da o palma la fund vacii, de se mulge aia singura. Cara mobila mai bine ca tine si te baga sub masa la orice competitie cu tema alcoolica. A, si bea bere ! Multa bere !
Revenind, am gasit o nemtoaica atipica care mi-a cazut cu tronc ... in sensul in care m-a calcat pe picior, din greseala, la iesirea dintr-o toaleta de berarie de cartier. Iote-o ...
A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune. (Cicero)
Cicero nu a fost un om prost mereu. Oricum, imi este cu neputinta sa nu recunosc ca dupa 4.725 beri chiar nu aveam cum sa par destept. Spre deosebire de tipa din barul elvetian, asta stie engleza. In schimb, in barul nemtesc in care am poposit (cu sensul de oprit) si unde ca din intamplare ne-am facut muci, la ora aceea nu mai stiam eu engleza. In schimb am impresia ca stiam glume si bancuri in germana (limba pe care in mod normal nu stiu sa o vorbesc), pentru ca tipa radea la fiecare fraza spusa de mine. Plec maestru-balaur-clatinat din barul cu febletea mea blonda, nu inainte sa mai rad pe nerasuflate inca o halba e 1L continand tot o feblete de a mea ... si tot blonda. Plec tacut, dar vesel.
Un prost care nu spune nici un cuvant nu se deosebeste de un savant care tace. (Moliere)
In week-end am vizitat Deutsches Museum (toate cele 3 locatii din Munich), situat pe hectare intregi de etaje pline cu absolut orice. Spre deosebire de orice alt muzeu pe care l-am intalnit pana acum, muzeul german din Munich are o regula extrem de flexibila si lejera pentru fotograful amator din mine, in sensul in care ai voie sa faci poze (inclusiv cu flash !) cu singul impediment ca nu ai voie sa folosesti trepied (si asta din motive de siguranta !). Aceiasi politica stipuleaza ca ai voie sa folosesti pozele pentru uz personal, iar pentru uz comercial sau urcarea lor pe site, trebuie sa platesti o oarecare taxa. In virtutea acestui fapt (implinit), nu va pot arata poze de la cele 3 muzee. Daca vreti, vi le arat in uz personal, la o bere.
Muzeul german (wiki) detine capete, imbracamite si arme detinute de statuile din celelalte muzee din lume. Regasesc in el un razboi intre arta - tehnologie - misticism - stiinta in care toate elementele participante castiga, spre multumirea vizuala a turistului frapat. Frapat de exhaustivitatea cu care sunt tratate toate subiectele din lume.
Un muzeu este un test acid al foto-jurnalismului. Eu fiind jumatate balaur, jumatate elvetian si jumatate zmeu, profit fotografic de toate exchibitiile ce imi clatesc ochiul insetat de cunoastere. Printre exponatele din seria torpilelor pentru submarin, aud din intamplare o discutie in engleza intre doua tanti, care m-a amuzat cumplit. In mica frantura pe care am auzit-o, una dintre tipe ii spunea necajita celeilalte : "Draga, ... mi se pare foarte ciudat ce se intampla: de fiecare data cand cunosc un barbat mai ca lumea, aflu fie ca e el insurat, fie ca sunt eu maritata".
Primul muzeu contine tot, in sensul de tot. Existand turist pe cele 6 etaje am vazut masini, nanotehnologie, optica, telecomunicatii, minerit, astronautica, electronica, metale, robotica, barci, farmaceutica, ceramica, tehnologie textila, intrumente muzicale, agricultura, instrumente de masurat (orice !), cronometrie, geodezie, astronomie, avioane, fizica atomica, constructie de poduri, electronica aplicata, bio-tehnologie, istorie, industria comercializarii hranei, constructie, submarine si cel putin trei baruri pe care le-am folosit in mod exagerat, pentru ca din punctul meu de vedere, pana si berea este un exponat care trebuie atent studiat.
Muzeul german (wiki) detine capete, imbracamite si arme detinute de statuile din celelalte muzee din lume. Regasesc in el un razboi intre arta - tehnologie - misticism - stiinta in care toate elementele participante castiga, spre multumirea vizuala a turistului frapat. Frapat de exhaustivitatea cu care sunt tratate toate subiectele din lume.
Un muzeu este un test acid al foto-jurnalismului. Eu fiind jumatate balaur, jumatate elvetian si jumatate zmeu, profit fotografic de toate exchibitiile ce imi clatesc ochiul insetat de cunoastere. Printre exponatele din seria torpilelor pentru submarin, aud din intamplare o discutie in engleza intre doua tanti, care m-a amuzat cumplit. In mica frantura pe care am auzit-o, una dintre tipe ii spunea necajita celeilalte : "Draga, ... mi se pare foarte ciudat ce se intampla: de fiecare data cand cunosc un barbat mai ca lumea, aflu fie ca e el insurat, fie ca sunt eu maritata".
Primul muzeu contine tot, in sensul de tot. Existand turist pe cele 6 etaje am vazut masini, nanotehnologie, optica, telecomunicatii, minerit, astronautica, electronica, metale, robotica, barci, farmaceutica, ceramica, tehnologie textila, intrumente muzicale, agricultura, instrumente de masurat (orice !), cronometrie, geodezie, astronomie, avioane, fizica atomica, constructie de poduri, electronica aplicata, bio-tehnologie, istorie, industria comercializarii hranei, constructie, submarine si cel putin trei baruri pe care le-am folosit in mod exagerat, pentru ca din punctul meu de vedere, pana si berea este un exponat care trebuie atent studiat.
Al doilea muzeu, se concretizeaza strict pe masini. Orice vehicul care poate sa se miste este prezentat in trei hale imense, care ma absorb prin dimensiunea lor iesita din comun. Prin masini, ma refer la: biciclete, camioane, masini de F1, trenuri, tramvaie, carute, motociclete, trabant, locomotive, amfibii si in general orice intra in categoria de vehicul de "teren". Spre exemplu, una dintre hale avea in mijloc 4 linii de cale ferata a cate 500m fiecare, pe care erau garate toate tipurile posibile de elemente feroviare. Incepand de la locomotive de epoca, trecand prin vagoane de marfa si posta si terminand cu locomotive de viteza (400Km/h +) ultimul racnet. Am vazut WV Bora - Electric si BMW pe hidrogen. Aici aveau doar un singur bar-restaurant, asa ca intr-un mod inevitabil, l-am vizitat de mai multe ori. La iesire m-am declarat, cu mana la bere, complet impresionat de lenea nemtilor cand vine vorba de a face modele la scala; "De ce sa facem modele la scala ... hai sa punem tot in marime naturala, ca e mai simplu !".
Ultimul si cel mai impresionant muzeu din Munich nu se afla defapt in orasul Siemens, ci intr-o periferie de tip "Harman" din afara cercului alb. Dupa o excursie de neuitat pana la locatia respectiva, ajungem epuizati pe locul fostului aeroport din Munich, unde se afla in ziua de azi Deutsches Museum (Flugwerft Schleissheim). Muzeu este specializat pe aviatie, in sensul in care am vazut tot ce tine de aviatie. Evident, in marime naturala. De la inceputul aviatiei in lume, atunci cand fratii "dreapta" au conceput primul vehicul ce exploata portanta pentru desprinderea de la sol, pana la un motor de racheta cosmica (pe care s-au chinuit sa-l puna pe lungime intr-una dintre incaperile ce pot gazdui fara probleme o uzina). Am intrat cu orgasm extaz intr-un avion cu decolare verticala si am ramas tampit la vederea bordului plin de butoane de toate natiile. Am vazut toate elicopterele din lume, motoare de supersonice, scaune de catapultare, planoare, parasute (deci nu femei usoare, ci chestiile alea cu care isi dau drumul parasutistii din avion), inclusiv ultimul model de EuroFighter "Typhoon" full-option. Mi-a plans ochiul la vederea unui motor de A380 in marime naturala si am inteles tehnica nemteasca de a explica lucrurile, pentru ca pe fiecare perete erau plazme ce ofereau filme despre istoria aviatiei, la care te puteai uita din niste scaune de avion. La iesire, am fost atras ireversibil si usor logic de magazinul de suveniruri la supra-pret, de unde, cu gandul la Nana am purces la achizitionarea a doua zmee, dintre care citez: unul cu dubla comanda si un SkyLiner in format 3D.
"When once you have tasted flight, you will forever walk the earth with your eyes turned skyward, for there you have been, and there you will always long to return."
Ma impiedic inevitabil de prima terasa cu bere in drum catre hotelul gazduitiv, moment in care pastrand aceiasi linie de subiect, gandesc in concluzie ca biserica este mai degraba un spital pentru necredinciosi, decat un muzeu pentru sfinti.
The only time you have too much fuel is when you're on fire.
Try to learn from the mistakes of others. You won't live long enough to make all of them yourself.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu