Otrava ungureasca

      Sa nu ma intelegeti gresit, nu sunt muitor, in schimb exista anumite lucruri care as prefera sa nu existe pe lumea asta.

Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate. (Jack 
Penn)


      Dupa cum bine imi spunea Gabriela, orasul asta se prezinta plin de restaurante cu specific chinezesc. Iar cand spun acest lucrul, nu ma refer la retete si tehnica incercata zadarnic de bucatari non-asiatici. Pranzul de astazi l-am luat la un restaurant situat la 30m de iesirea din complexul de cladiri Siemens.

      Chinezul cel bucatar (de supe) imi ofera zambind un castronas cu un lichid de o compozitie cel putin indoielnica. A incercat el sa-mi explice despre ce este vorba in chineza si apoi in maghiara, dupa care s-a lasat pagubas si mi-a oferit o lingura. Evident, zambind ! Nu mai sunt mofturos la mancare, precum atunci cand eram copil, as putea spune chiar ca sunt usor curajos in domeniu ... in schimb licoarea aia ... noooo ... noooooo ...

      Indraznesc si sper ca erau doar alge de mare in doua culori, plutind intr-o "racitura" vascoasa si fierbinte.
Pentru felul doi apelez infricosat la ceva mai occidental, un fel de pui cu orez, continand in proportie de 60% ingrediente determinabile, moment in care ... se petrece !!!
Cerul se deschide si lasa iadul sa patrunda din toate colturile lumesti. Ma uit la "Mircea" care s-a albit instant la fata. Duc instinctiv mana la telefon, in timp ce degetele imi formeaza scriptual numarul international pentru situatii de urgenta. Il intreb ce s-a petrecut si ma uit automat la mancarea lui, cautand componenta miscatoare care a provocat reactia devastatoare. Cateva secunde mai tarziu realizez ca nu mancarea era de vina, mana tremuranda a colegului Mircea indicandu-mi sticla de pe masa, din dreptul paharului lui, pe jumatate gol.

Apocalipsa !

      Criminalii de chinezi ii dadusera bere fara alcool ! Incepe sa bata vantul in restaurant. Luminile scad in intensitate, pe urma devin stroboscop. Galaxiile se aliniaza intr-o ordine diavoleasca, in timp ce in local se asterne o atmosfera de film horror. Prin podeaua acum transparenta, vad bautori de bere rasucindu-se in mormant. Alarmati, chinezii misuna pe pretutindeni, doua bucatarese chinezoaice lesina, in timp ce a 3-a inlemneste cu gandul la 30 de ani de inchisoare pe viata, pentru omor culinar-calificat si premeditat-gastronomic. Pentru cateva momente m-am temut pentru viata lui Mircea, privindu-i lucirea disperata si ucigasa din ochi. Dupa cateva secunde de cosmar insa ... totul revine la culorile normale si dupa ce s-a lasat "ziua" in local, am inceput sa ma tem pentru viata chelnerului.

"If someone offers you a gift, and you decline to accept it, the other person still owns that gift. The same is true of insults and verbal attacks."

      Norocul a facut ca [virgula] cantitatea de otrava galbena si gazoasa, dar non-alcoolica (!), ingurgitata de Mircea, desi devastatoare in contextul dat, a fost totusi infima, reusind sa nu provoace stricaciuni ireparabile pe termen lung. Mai putin in creier, unde amintirea groaznicului moment urma sa-i schimbe permanent viata (lipsindu-l etern de pace). Nici nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar fi intamplat daca saracul ar fi baut de sete, mai mult de cateva guri din sticla otravita.
      Mi-l si imaginez pe doctorul de pe ambulanta tipand la paciente, in timp ce incearca disperat manevrele de resuscitare : "Defribilator ! 200ml Weissbier, direct in vena ! STAT !". Ficatul cedeaza neputand intelege conceptul universal gresit de compozitie al berii fara de catre alcool, ce curge acum prin venele ghinionistului coleg. Respiratia si bataile inimii incetinesc, pentru a reduce efectul devastator al lichidului lipsit de sens, deja impregnat adanc in corpul pacientului. In elicopterul ce-l transporta la cel mai tare spital din Europa, il trec pe "by-pass" filtrand sangele prin aparate care adauga un minim de 4.5% alcool la 500ml de sange. Intr-un final, dupa cativa ani buni de spitalizare si tratament pe toate organele, pacientul revine la o viata normala dupa un inevitabil transplant de creier, pentru a exclude din amintirea bolnavului tragicele evenimente intamplate. Unfortunately, Mircea was never the same again !

Scapam teferi si nevatamati, dupa ce Mircea isi procura o bere normala (pleonazm) de la barul chinez, iar la plecarea de la munca, am facut urmatoarele poze in parcul "Városliget".

In lumina celor intamplate si in virtutea faptului implinit ... va sugerez urmatoarele :

Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul !